Propunere neobisnuita: reintroducerea medaliilor si distinctiilor pentru clasa muncitoare romaneasca

Pentru a veni in sprijinul guvernantilor si conducatorilor nostri ce se confrunta in mod vadit cu mari dificultati in ce priveste popularitatea si increderea acordata de popor precum si cu incompetenta recunoscuta si asumata cu privire la redresarea tarii si indreptarea ei spre directii mai bune, voi face o propunere absolut remarcabila ce va aduce mari servicii societatii romanesti, de acum incolo.

Aceasta propunere este de a se reveni intr-o anumita formula la acordarea de distinctii si medalii cetatenilor obisnuiti ai Romaniei, ce s-au facut remarcati in activitatile lor salariale la locul de munca.
Cu toate ca acordarea unor astfel de distinctii aminteste foarte mult de perioada sumbra a  regimului comunist, cand lacheii partidului erau decorati cu diverse decoratii si distinctii, personal afirm cu toata increderea ca revenirea la o astfel de masura poate fi singura redresare a popularitatii partidelor politice responsabile de situatia precara in care se gaseste in prezent tara.
In Romania salariul primit de majoritatea angajatiilor este ca un banc prost si spus in cele mai nepotrivite momente. Oamenii sunt retribuiti parca in bataie de joc pentru o munca pentru care adeseori li se impune maximum de seriozitate si efort. Indiferent de calificarea superioara si oricat de dornic de afirmare ar fi un cetatean al acestei tari, trebuie sa aleaga intre trei solutii: ori munceste putin si fura mult(lucru ce este absolut de condamnat dar care se practica la noi pe scara larga), ori renunta si pleaca in alte tari, iar a treia posibilitate la care sepoate opta este de a munci din greu pe un salariu de mizerie si de a trai in saracie si intocmai dupa actualele reguli, respectiv sa se sacrifice pentru binele altora(pentru gipanele, amantele si vilele de lux ale vreunui flenter).
Acordarea unor medalii si distinctii nu doar ca motiveaza salariatii si ii mobilizeaza in activitatea desfasurata in munca, dar prin costurile foarte mici pe care le implica, respectiv prin achizitionarea de medalii si insigne se pot face si economii serioase la buget (decat salarii consistente, mai bine pleuri de doi bani), iar regimul austeritatilor salariale va capata o fata cu mult mai blanda si mai umana decat are in prezent.
De exemplu: Intr-o institutie oarecare angajatii se plang incontinuu de salariile din ce in ce mai mizerabile, de stresul pe care trebuie sa-l indure, de munca coplesitoare etc. Ce poate face seful unitatii respective? Evident ca nu le poate mari oamenilor sai salariile si nici sa introduca sporuri salariale pentru a-i motiva, asa cum ei si-ar dori. Dimpotriva, ordinele primite de la guvern sunt de a le mai taia angajatiilor sai din salarii si chiar de a-i trimite acasa in somaj tehnic sau sa-i concedieze. Totusi cineva trebuie sa munceasca. Salariile mizerabile atrag dupa sine o calitate a muncii tot mai scazuta, intrucat oamenii muncesc fara tragere de inima, iar seful institutiei nu poate favoriza pe nimeni in ce priveste drepturile banesti pentru ca astfel ar risca sa agraveze situatia, existand posibilitatea sa apara tot soiul de revolte.
Seful unitatii ar putea insa sa intruneasca o sedinta solemna in cadrul careia o nominalizeaza pe doamna Georgeta, cea cu state vechi in firma, pentru a-i lauda activitatea in munca, proslavindu-i calitatile si priceperile, pe care biata femeie nici macar nu banuia ca le poseda, iar la sfarsitul sporavaieli, cu un gest artistic si o inchinaciune…tup! i-a prins in piept femeii decoratia “in slujba poporului muncitor” sau “pentru munca” sau ceva nou si popos gen “erou pe altarul muncii”.
Cum s-ar mai inrosi Georgeta si cum ar mai uita ea de griji, de salariul minim-minimal, de muntii de hartagoraie ce o asteapta in birou, de injuraturile primite de la diversi clientii pe parcursul programului de lucru cu publicul de la ghiseu, de copiii care n-au ce manca si imbraca corespunzator acasa, de costurile intretinerii tot mai mari, de sotul care a plecat prin Germania unde trage ca un zmau de mai multe luni de zile ca sa mai adune ceva pentru casa,…. ce mai?…. de tot ar uita.
Numai asa oamenii vor simti ca truda lor nu este chiar in zadar, ca pot primi ceva concret prin care se pot remarca.
Deci motivatia extrinseca poate fi satisfacuta si cu acest tertip, relativ ieftin si penibil, dar cu siguranta ce va avea mare succes pentru romani, obisnuiti sa primeasca mai mult sau mai putin la figurat coate, imbranceli, injuraturi si alte vorbe de ocara, palme, pumni, picioare in dos etc.
De altfel putem spune ca prin acordarea unor astfel de distinctii se face un salt urias pana pe penultima treapta a piramidei lui Maslow (treapta a patra cu privire la necesitatea de  autorespect), sarind cangureste peste primele trepte legate de ce este mai dificil de satisfacut in viata de zi cu zi din Romania, si anume: peste nevoile fiziologice, nevoia de siguranta.   
Unde mai pui ca o data ce angajatii au fost decorati vor ezita la primirea de cadouri si foloase necuvenite, iar coruptia va trebui sa fie redefinita in alti termeni mai acceptabili, pentru a-i putea proteja pe oameni. La fel si cu chiulitul de la locul de munca, cu neascultarea in fata sefului, cu grimasele neplacute din fata bancomatului din ziua platii salariilor, cu grevele si demonstratiile etc.
Asa cum au fost promulgate pana in prezent si alte absurditati si stupizenii cu rolul de a proteja fundurile celor aflati la putere, propun sa se legifereze si aceasta cretinitate (propusa de mine) in cel mai scurt timp cu putinta, pana nu devine prea tarziu si se ingroasa gluma, iar Romania sa devina tara sefilor de stat impuscati in cadrul ritualurilor crestine din perioada sarbatorilor de iarna.