Planeta misterioasa - Marte

Marte este cea de-a patra planetă a sistemului solar (planeta noastra fiind a treia ). Distanţa medie faţă de soare este de 142 milioane mile, distanta de periheliu 128.600.000 mile, distanta de afeliu 160 milioane mile, iar distanţa faţă de pământ variază de la 36 milioane mile (58 milioane km) la peste 250 de milioane de mile (403 milioane km).

Un drum dus până la Marte durează între 6 şi 9 luni. Iar o expediţie cu echipaj uman dus întors ar costa aprox. 282 miliarde de lire sterline, după unele calcule şi planuri făcute de specialiştii NASA. Costul uriaş fiind şi principalul impediment pentru o viitoare expediţie cu echipaj uman.
Marte (planeta roşie)  are o atmosferă alcătuită din aproximativ 95% dioxid de carbon, cu mici cantităţi de azot, argon şi oxigen. Presiunea atmosferica variază de la 0,5% la 1% faţă de cea a Pământului. Temperaturile de suprafaţă sunt în intervalul -30F la 200F.
În cea mai mare parte Marte are nori ce conţin apă îngheţată şi cantităţi de dioxid de carbon îngheţat. Furtuni de praf apar pe Marte. Planeta are două calote polare, formate din straturi subţiri de apă îngheţată şi dioxid de carbon îngheţat. Calotele polare se extind şi se micşorează în funcţie de anotimpurile marţiene.
La suprafaţa planetei se află cratere mari şi zone întinse cu cruste, probabil foarte vechi, precum şi o vale a rifturilor (Vallis Marineris) ce se întinde pe aproximativ 5000 km lăţime şi are aproape 10 km adâncime. Se mai pot observa semne extinse de eroziune provocate de apă, canale şi câmpii ce par să fi fost acoperite de apă. Cu toate acestea nu s-a descoperit existenta lichidului vital pe suprafaţa planetei, însă există suficiente dovezi pentru a formula o ipoteză prin care Marte, cu sute de milioane de ani în urmă, ar fi fost o planetă albastră, acoperită de ape.
Din punct de vedere geologic Marte este mult mai puţin activ decât Pământul. Judecând după eroziunea craterelor, ultimele activităţi au avut loc acum câteva sute de milioane de ani. Unul dintre vulcanii săi, Nix Olympica sau Olympus Mons, este de 500 km în diametru şi de peste 20 km înălţime.
Planeta roşie a fascinat şi continuă să fascineze imaginaţia oamenilor ea fiind cea mai apropiată planetă de Tera şi unde conform noilor dovezi apărute se presupune că ar exista viaţă, fie ea şi doar sub formă de organisme simple.
Încă din secolul al XIX - lea astronomii care observau planeta roşie prin instrumentele de la acea dată au crezut că văd canale artificiale de irigaţii create de fiinţe inteligente.
Este îndoielnic faptul că viaţa ar putea evolua pe Marte, în condiţiile actuale. Se crede insa ca unele organisme simple ar putea sa existe acolo, dacă în trecut viaţa a existat pe Marte, iar în urma unui presupus cataclism planetar să fi supravieţuit prin adaptarea la condiţii mai severe. În anumite părţi ale planetei au fost identificate, în imaginile luate din spaţiu de sondele Viking, posibile zone care să ofere condiţii propice de susţinere a vieţii.  Site-urile alese pentru aterizarea sondelor au fost insa pentru siguranţă şi nu sunt cele mai probabile locuri pentru a căuta viaţă.
În 1997, un meteorit marţian a fost descoperit în Antarctica iar în urma cercetării lui s-a ajuns la concluzia că prezintă posibile dovezi de viaţă marţiană, respectiv organisme simple fosilizate.

Tocmai aceste ipoteze şi presupuneri alimentează imaginaţia pământenilor, neexistând limite în a aborda şi dezvolta la nesfârşit un subiect fie el şi aproape nesemnificativ.
Astfel că în iulie 1976, Viking Orbiter 1 a capturat imagini ale regiunii Cydonia de pe Marte, ca parte a procesului de căutare în vederea descoperirii de potenţiale locuri de debarcare pentru Viking Lander 2. La data de 25 iulie 1976, acesta a fotografiat şi o regiune de-a lungul unei porţiuni abrupte ce separă mai multe cratere. Printre fotografii a fost şi una ce semăna cu  o faţă umană.

Odată publicată această fotografie ziarele din întreaga lume vuiau despre ştirea conform căreia pe Marte se află o sculptură imensă ce reprezintă un chip de om. Şi nu a fost de ajuns. Vânătorii de senzaţional au cercetat mai atent fotografiile capturate în zona unde se afla chipul şi au descoperit că nu departe de această imensă sculptură se aflau şi vreo câteva piramide, formând astfel împreună un oraş antic, vechi de milioane de ani, rămăşiţele unei civilizaţii umane de pe Marte, făcându-se diferite comparaţii între piramidele egiptene sau cele mayaşe şi presupusul oraş antic de pe Marte.
Ulterior, în urma trimiterii de noi sonde cu echipament mult mai performant decât cel aflat pe  Viking, s-au luat imagini amănunţite asupra întregii suprafeţe a planetei Marte. Spre totala dezamăgire a entuziaştilor acea sculptură enormă, reprezentând un chip, nu mai apărea în noile imagini, iar în locul presupusei sculpturi găsindu-se doar o formaţiune simplă de munţi şi văi. Concluzia care s-a tras a fost că acel chip a apărut doar ca efect al căderii umbrei pe formaţiunile stâncoase din acea zonă, fiind doar o iluzie optică.
Cu toate acestea, lămuririle nu au fost de ajuns pentru a cuminţii anumite spirite care au continuă să se agite cu înverşunare atunci când se punea în discuţie subiectul Marte.
Sonda spaţială  Mars Odyssey Orbiter 2001 a făcut şi ea o imagine foarte bună, de asemenea în zona Cydonia, din care s-au înfruptat din plin cu utopii cei mai mulţi dintre foştii păcăliţi. Ea reprezintă tot un fel de sculptură gigant pe care se pot distinge elementele unei feţe umane cum ar fi o faţă cu frunte, nas, ochi, gură, bărbie, gât, urechi, având profilul supradimensionat al unei femei tinere.

Făcându-se asemuiri între planeta Marte şi platoul Marcahuasi (Peru) discuţiile pe seama acestui chip continuă şi în ziua de azi.
Nu de mult, după lansarea softului pentru calculator Google Mars, unul din exploratorii împătimiţi ai acestei aplicaţii s-a prezentat la televiziunile de ştiri afirmând, nici mai mult nici mai puţin, că a găsit dovezile existenţei vieţii extraterestre pe Marte. Dovada fiind o altă presupusă sculptură gigantică, ce reprezenta capul unui bărbat cu gât, din profil stânga, respectiv era imaginea unei persoane uşor supraponderale, fără păr, din care se distingea urechea şi conturul feţei respectiv bărbia, nasul, gura şi ochiul.

Ulterior s-a demonstrat că această „descoperire tulburătoare” nu este de fapt decât un crater, unde imaginea unui chip de bărbat s-a format ca urmare a poziţiei umbrelor şi a luminii rezultând la fel ca şi în cazurile anterioare o iluzie optică.
La o simplă căutare pe internet putem descoperi o multitudine de astfel de „monumente megalictice” de proporţii colosale. Aşadar am putea vorbi la nesfârşit de un „turn al diavolului pe Marte”, de un „chip demonic”, de tuneluri artificiale pe suprafaţa planetei, de domuri sau biostaţii construite în interiorul unor cratere, de cilindri de culoare albă, de inimi construite din gheaţă, etc. Se pot găsii însă şi ciudăţenii de dimensiuni mai puţin impresionante in ce priveşte mărimea cum ar fi o imagine luată de un „rover” cu o presupusă monedă cu chipul unei femei, sau de sculpturi de dimensiuni mai mici reprezentând oameni sau animale.
Până una alta se tot discută despre posibilitatea unor expediţii cu echipaj uman către planeta roşie, subiectul fiind abordat atât de către ruşi cât şi de către americani, principalul impediment fiind costul mult prea mare.

În prezent se iau în calcul tot felul de variante iar una dintre acestea este de a trimite echipaj uman alcătuit din astronauţi cu vârsta de 60 de ani care să nu se mai întoarcă prea curând pe pământ şi care vor pune bazele unei colonii pe planeta roşie, urmând ca în decursul timpului să fie expediate provizii şi alţi colonişti. Savantii şi-au motivat ideea prin aceea că un transport dus – întors ar costa şi ar dura mult prea mult iar un echipaj tânăr ar avea scăzută speranţa de viaţă, datorită duratei mult prea mari de timp necesare călătoriei şi, de asemenea, glandele lor reproducătoare ar  avea de suferit, ca urmare a radiaţiilor. În sprijinul acestei idei vine o alta prin care coloniştii, în timpul şederii lor pe Marte, vor fabrica din resursele existente pe planetă combustibilul necesar întoarcerii acasă reducându-se astfel cu mult cheltuielile necesare transportului.
Până la punerea în practică a acestor planuri indraznete prezenţa omului pe Marte va rămâne şi ea doar o utopie.

Arhivele extraterestrilor, part.4 - Documente din piatra

Pietrele de la Pumapunku.
 Tiwanaku este capitala si centrul spiritual al  culturii ce poarta acelasi nume. Este  situata in Bolivia de Vest, in bazinul Titicaca, la aproximativ 10 km departare de Lacul Titicaca, intr-o regiune vasta a Muntilor Anzi numita Altiplano. Zona arheologica este insa mult mai extinsa, fiind  impartita in doua, intrucat jumatate se afla in Bolivia si cealalta jumatate in Peru, la mijloc situandu-se Lacul Titicaca.

Oamenii de stiinta au plasat apogeul culturii Tiwanaku in jurul anului 500 i.hr. Unele dintre blocurile de piatra par sa fie sculptate cu forme ce reperezinta animale ce au disparut in urma cu 15000 de ani(cum ar fi o specie de elefant numita Cuvieronius si un mamifer numit Toxodon), motiv pentru care unii cercetatori cred ca aceste blocuri au fost realizate aproximativ in aceeasi perioada. Dar acceptarea ideii ca aceste monumente au fost create intr-o perioada atat de indelungata in timp face ca totul sa devina foarte complicat, iar oamenilor de stiinta li se ia astfel si cea mai mica sansa de a mai putea oferi o cat de minima explicatie cu privire la Tiwanaku.

Se crede ca in jurul anului 500 i.hr in cadrul culturii Tiwanaku a existat o populatie de 400.000 de persoane. Oamenii traiau din activitati negustoresti si din agricultura. Orasul Tiwanaku a fost parasit in cele din urma datorita unei perioade mari de seceta, ce a bantuit zona timp de mai multe decenii.
Istoria acestei civilizatii stravechi nu se cunoaste. Exista prea putine informatii cu privire la religia sau modul de viata pe care premergatorii culturii Inca le-au avut. Lipsa de informatii se datoreaza faptului ca acest popor stravechi nu cunostea limbajul scris, in ciuda monumentelor impresionante din piatra, pe care au reusit sa le ridice.
Cultura straveche Tiwanaku (Tiahuanaco; Tiahuanacu), precursoare imperiului Inca, cuprinde o serie de structuri arhitecturale formata din blocuri uriase de piatra din grafit, ce au fost modelate, finisate si sculptate intr-un mod absolut remarcabil de o populatie din vremuri de demult, ce s-a folosit de ustensile primitive din cupru.

Structurile cele mai cunoscute sunt platformele din Pumapunku, Akapana, Akapana de Est, Templul Subteran, imprejurimile din Kalasasaya si Putuni.
Pumapunku (poarta pumei) a intrat de mult in atentia entuziastilor ideii existentei unei civilizatii extraterestre care ar fi influentat in trecut civilizatiile primitive.
Aceasta pentru ca site-ul arheologic cuprinde pietre masive ce au fost taiate si plasate cu o precizie absolut extraordinara. Pietrele cantarind zeci de tone au fost fixate intr-atat de precis ca ar fi imposibil pentru cineva sa strecoare o lama de cutit intre ele. 

Pietrele de la Pumapunku sunt considerate de foarte multe persoane ca fiind o dovada solida in sprijinul ipotezei vizitelor extraterestre din trecutul indepartat al omenirii. Se crede ca Pumapunku a fost un fel de port sau baza aeriana pentru navele extraterestre.
Blocurile de piatra din Puma Punku sunt modelate in forme geometrice extrem de variate si de complexe. Spre exemplu exista un zid format din blocuri mari de piatra, dispuse ca niste piese de lego, cu aproximativ 80 de fete pe ele si care se potrivesc intre ele cu mare precizie.

Blocurile sunt unice prin complexitatea formelor sculptate, nemaiexistand si in alte site-uri din Tiwanaku. Unele dintre blocurile de piatra au fost unite cu ajutorul unor bare de cupru in forma de „L”. Complexitatea si regularitatea monumentelor masive din piatra te determina sa te gandesti daca acestea nu cumva au fost realizate dintr-un soi de beton ce a fost turnat in forme precise cu ajutorul unor cofraje. Insa nu se cunoaste existenta unui astfel de ciment din vechime.  De altfel niciunde in lume nu exista in prezent un astfel de material intr-atat de performant incat sa-i pacaleasca si pe cei mai priceputi geologi ca ceea ce ei vad nu este beton ci roca.
Analizele au dezvaluit faptul ca aceste blocuri sunt din granit rosu destul de comun, si care au fost transportate de la o cariera de piatra situata la 10 km distanta. Exista insa si o serie de piese din andezit ce provin de la o cariera situata la 90 km distanta.
Cel mai mare bloc de piatra este o piesa ce face parte din Platforma Litica, din granit rosu, cantarind 144 de tone.
Nimeni nu a reusit sa explice modul in care aceste blocuri au fost transportate si manipulate de la o departare de zeci de kilometri distanta, dar nici sa aduca lamuriri asupra tehnologiei folosite la sculptarea in roca dura a complicatelor forme geometrice, realizate cu o finete absolut remarcabila.

Cerra Galan
Reprezinta un alt oras stravechi ce sta marturie in sprijinul teoriei civilizatiilor din vechime influentate de extraterestrii.
Situat in muntii Anzi la o inaltime de 6000 m, ruinele din Cerra Galan au fost descoperite in mod intamplator abia in anul 1956 de catre un avion ce survola zona. Orasul este accesibil doar pe calea aerului, cu ajutorul elicopterelor, intrucat zona in care acesta se afla este inconjurata de prapastii uriase foarte abrupte. Nu a existat si nu exista nici un drum sau carare pe care sa se poata merge pana la Cerra Galan.
Aici se afla unele constructii in forma de turnuri inalte de pana la 12 m, ce au fost cladite din blocuri masive de piatra, foarte bine finisate, iar elementul cel mai curios este faptul ca aceste locuinte nu sunt prevazute la parter cu deschizaturi pentru acces. Singurul acces in interior putandu-se face doar printr-o deschidere situata pe acoperisul in forma de con al turnurilor.

Este foarte greu de acceptat chiar si pentru cei mai incapatanati oameni de stiinta ca aceste constructii au fost realizate de populatii preincase, in conditiile in care la aceasta inaltime nu exista suficient oxigen pentru a putea respira iar aprovizionarea de la mari departari cu hrana si lemnul necesar incalzirii ar fi fost imposibila.
In mitologia poporului peruan exista mai multe referiri la oamenii zburatori si la locuintele acestora.

Piramidele egiptene.
In Egipt exista circa 110 piramide dintre care putine la numar au reusit sa-si pastreze integritatea si sa supravietuiasca vicisitudinilor intervenite de-a lungul timpului. Se crede ca vechii egipteni au construit piramidele intrucat practicau un fel de cult al mortii, respectiv credeau ca dupa moartea faraonului acesta se va zeifica - odata ce era inmormantat intr-o astfel de constructie - lucru foarte benefic si convenabil pentru intregul Egipt. De altfel in credinta egipteana se credea ca insusi Ra (zeul soarelui) s-a nascut dintr-o movila de pamant in forma de piramida. 

O explicatie clara asupra tehnicilor si eforturilor umane colosale implicate la constructia piramidelor nu poate fi data nici in prezent. Exista multe semne de intrebare pe care vechile piramide le ridica. Oare cum a fost posibil ca niste simpli agricultori sa fi fost capabili sa ridice prin forta bruta asemenea monumente? Sa fi existat in trecut o stiinta care permitea manevrarea cu usurinta a unor blocuri mari de piatra de mai multe tone ? Pe seama acestui subiect nu exista decat vagi presupuneri. O astfel de explicatie ar fi ca egipteni ar fi folosit un sistem de rampe pe care blocurile de piatra erau trase cu funiile, ce au fost legate de sanii de lemn, precum si cu ajutorul unor parghii.  
In interiorul piramidelor, dar si dedesuptul acestora, se afla culoare complicate ce dau in diverse incaperi largi. Mare parte dintre aceste camere sunt goale, ca urmare a jafurilor ce au avut loc in trecut. Se crede insa ca unele piramide contin culoare si tuneluri secrete, nedescoperite inca, ce duc spre comori de neimaginat.
Piramida cea mai veche dateaza de acum 4600 de ani in urma si poarta denumirea de piramida in trepte a regelui Djoser. Este situata in Egipt, in regiunea Saqqara.
Cea mai impresionanta piramida prin marimea ei dateaza din anul 2550 i.Hr. si apartine faraonului Keops (Cheops sau Khufu), situata la sud-vestul capitalei Cairo.
Pentru construirea ei s-au folosit 2,3 milioane de blocuri de piatra. A fost calculata o medie de greutate de 2,5 tone pentru fiecare bloc de piatra, insa exista si blocuri mari, de peste 10  tone.
Piramida este inalta de peste 140 de metri iar laturile sale sunt in lungime de 230 m.
In interiorul piramidei se afla construita in panta Marea Galerie ce se termina cu un coridor ce duce la Camera faraonului. In Camera faraonului se afla un sarcofag mare din granit fara nici un continut, probabil pentru ca piramida a fost jefuita cu mult timp in urma.
Peretii lustruiti din granit si felul in care a fost sapat in piatra sarcofagul faraonului ridica mari semne de intrebare asupra uneltelor pe care vechii egipteni le-au folosit, intrucat pentru a realiza in prezent o astfel de capodopera se crede ca puterea laserului s-ar putea sa nu fie suficienta.
Mai mult decat atat s-a demostrat faptul ca egiptenii posedau vaste cunostiinte de astronomie si geometrie, acest lucru rezultand prin felul in care au fost pozitionate piramidele de pe platoul Gizeh, ca  o imagine in oglinda a constelatiei Orion; acolo unde vechii egipteni credeau ca se afla locuinta lui Osiris zeul mortii.

Piramidele din America.
Civilizatiile precolumbiene au creat diverse structuri asemanatoare piramidelor egiptene. Varietatea arhitecturala a acestor piramide este data de diversele civilizatii care le-au creat. In America se gasesc diverse monumente impresionante ce au fost create fie de  civilizatia Olmeca, fie de civilizatia Tolteca,  fie de civilizatia Mayasa sau de civilizatia Azteca.
In Teotihuacan, supranumit orasul zeilor, se afla unele dintre cele mai mari si mai importante monumente din piatra din toata America. Acest stravechi oras este situat in Mexic, la 50 de km de Mexico City (Ciudad de Mexico).
Apogeul orasului a fost in jurul anului 500 d.Hr. cand cuprindea o populatie de 200000 de locuitori, ce o depasea pe cea a Romei. Nu exista marturi scrise care sa ofere lamuriri detaliate asupra acestei civilizatii, iar singurele si putinele informatii concrete vin din legendele aztecilor, care au preluat orasul dupa ce acesta a fost abandonat din motive inca necunoscute.
Orasul zeilor se remarca in special prin doua piramide uriase denumite Piramida Soarelui si Piramida Lunii, precum si printr-o multime de temple si palate somptuoase. Orasul este strabatut de o artera principala denumita Calea Mortilor, si care ajunge pana in partea sudica a orasului, acolo unde se afla cele doua mari piramide. Stravechiul oras privit din avion seamana foarte mult cu o placa de baza a unui calculator pe care au fost inserate mai multe microprocesoare.
Cercetatorii nu au aflat cu certitudine cine a construit acest oras si care au fost de fapt inceputurile lui. Toate presupunerile lor sunt bazate pe legende locale, precum si pe ramasite de ceramica, pe fresce deteriorate, pe mici statuete si alte obiecte de cult.

piramida soarelui

Piramida Soarelui a fost construita in jurul anului 100 d.hr. Are o inaltime de 63 de metri iar laturile sale sunt de 225 de metri. Marimea acestei piramide este foarte apropiata de cea a piramidei lui Keops de la Gizeh. Piramida Soarelui in comparatie cu piramida lui Keops  are o forma mai degraba de zigurat in timp ce piramida egipteana are fetele plane.



piramida lunii

Piramida Lunii este ceva mai mica inaltandu-se pana la 46 de metri.  Se estimeaza ca a fost construita in anul 200 d.hr. fiind mai veche decat Pirmida Soarelui.
Se crede ca atat Piramida Soarelui cat si Piramida Lunii au fost construite de o civilizatie din vechime, numita xicalanca, iar aztecii sositi ulterior abandonarii orasului, si-au stabilit aici centrul cultural si spiritual, construind si alte temple si edificii.
Varfurile celor doua piramide sunt situate la acelasi nivel, intrucat Piramida Lunii a fost construita pe un teren mai ridicat.
Exista o serie de similitudini intre piramidele din America si cele egiptene, respectiv:
- si in America piramidele au fost folosite in practicarea unui cult al mortii, insa in ritualuri cu mult mai macabre decat cele din Egipt.
- cei care au Construit Piramida Soarelui si Piramida Lunii, au dat dovada de largi cunostinte in ce priveste astronomia si matematica. Aceleasi dovezi pot fi intalnite si la alte monumente din America;
- piramidele de pe cele doua continente diferite au fost construite tinandu-se cont de pozitia stelelor;
- atat cele doua piramide din Tiwanaku, precum si  alte piramide din America au dedesuptul lor  mai multe tuneluri si incaperi mortuare, construite in scopul inmormantarii unor persoane de vaza, alaturi de diferite obiecte de cult si ramasite ale unor sacrifici umane sau de animale.

Stonehenge.
Situat intr-o campie din Salisbury (Marea Britanie) monumentul este un ansamblu din pietre dispuse in patru cercuri concentrice. Cercul cel mai mare (cel exterior) este alcatuit din 30 de blocuri uriase din granit, din care mai mult de jumatate sunt dispuse in pozitie verticala, ca niste stalpi de sustinere. Pe varfurile acestor pietre sunt asezate alte blocuri. In interiorul acestui cerc se afla altul, mai mic, format din blocuri de piatra vanata. Iar in interiorul acestui cerc mai mic se afla o formatiune de alte pietre din piatra vanata dispuse in forma de „U”. In centrul tuturor acestor forme se afla o placa mare din gresie, ce servea drept altar.

Pietrele au inaltime de pana la opt metri si cantaresc in medie peste 5 tone.
Locul de unde au fost transportate aceste blocuri uriase de piatra se afla la 250 km departare, tocmai din Tara Galilor. Cei care au construit monumentul aveau cunostinte de astronomie.
Acest monument a fost construit in anul 2300 i.Hr. si se pare ca era folosit in cadrul unui cult al vietii, prosperitatii si fertilitatii. Nu departe, la doar 5 km, se afla un alt monument asemanator facut din lemn. Monumentul din lemn reprezenta viata efemera a oamenilor, iar cel din piatra evoca nemurirea zeilor.
In cadrul solstitiului de vara, inainte de rasarit, la monumentul de piatra se adunau foarte multi oameni intr-o anumita procesiune, iar la apus acestia se deplasau catre cel de lemn. La sfarsitul ritualului femeile si barbatii se imbatau si se imperecheau in grup.
Din legendele locale rezulta ca aceste pietre au fost transportate si cladite de catre uriasi sau de catre vrajitorul Merlin care s-a folosit de un obiect ciudat cu puteri miraculoase ce putea ridica de la sol greutati foarte mari.

Alte obiecte si dovezi stranii.
In lume exista foarte multe statuete si reprezentari prin picturi rupestre ale unor fiinte ciudate ce amintesc de calatori interstelari.

Printre aceste dovezi trebuie amintite:
- diferite desene din diferite regiuni ale lumii reprezentand: fiinte imbracate in costum de cosmonaut descoperite in nordul Nigeriei; umanoizi cu aparate de respirat, in localitatea Navoy, din Uzbekistan; umanoizi imbracati in costume de cosmonaut, din Delamer, Australia; desen reprezentand un zeu martian imbracat in costum de scafandru, in podisul nord-african Tassili; fiinte cu casti de cosmonaut cu antene, din Val Camonica, din Elvetia; fiinta humanoida cu casca de scafandru inconjurata de raze, din Kazahstan;
- statuile japoneze Dogu, ce reprezinta un humanoid imbracat in costum complet de cosmonaut;
- basorelief antic gasit in Guatemala reprezentand o fiinta ciudata, in marime naturala ce poarta o casca de scafandru cu vizeta, masca de gaze si furtun de alimentare cu aer, precum si manusi cu un singur deget;
- capetele de negroid stravechi descoperite in regiunile La Venta, Tres Zapotes si San Lorenzo, din Golful Mexic, intr-o perioada in care nu exista nici un contact intre continentul American si cel African;
- capete sculptate din bazalt, vechi de milenii,  cu ochelari de protectie, descoperite in jungla deasa din Guatemala;
- capete de negroizi din piatra descoperite in Mexic, cantarind si 20 de tone, vechi de mii de ani, prevazute cu casti de aviatori pe care se disting curelusele de fixare si copcile de prindere;
- cartus de piatra egiptean, vechi de milenii, pe care se pot distinge clar conturul unor aparate moderne cum ar fi: elicopter, submarin, avion, vril;
- basorelief sumerian stravechi, pe care este reprezentat intregul sistem solar. In urma cu doar cateva sute de ani oamenii nu erau siguri daca pamantul are forma rotunda sau plata sau daca toate celelalte planete se rotesc in jurul soarelui sau al Terei.