Cartierul Belem - Lisabona

Pagina Anterioara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Pagina urmatoare

Belem

Aici se gasesc cele mai multe monumente ridicate in cinstea exploratorilor portughezi ce s-au angajat in urma cu cateva secole in curse maritime indelungate pentru a face importante descoperiri, schimband astfel intreaga lume.

Cartierul se afla la sase kilometri de centrul orasului, undeva la gura de varsare a Fluviului Tagos. Aici, pe langa Manastirea Ieronimilor, se afla atat Torre de Belem cat si Monumentul Descoperirilor.

Manastirea Ieronimilor

Manastirea Ieronimilor este o atractie pentru credinciosii catolici, dar, totodata, reprezinta si o ramasita din trecut unde atmosfera evului mediu inca nu s-a risipit pe deplin.

Pasind pe portile acestei manastiri vei fi coplesit de sentimentul intoarcerii in timp, intr-o lume de mult apusa, cand marinarii faceau istoria.

Matelotii din acele vremuri s-au facut remarcati prin curajul si jertfele lor, iar odata cu intoarcerea in patrie au adus comori uimitoare, din toate colturile lumii.

Pentru marinarii portughezi a fost construita Manastirea Ieronimilor, intrucat acestia aveau nevoie de un loc special de rugaciune, atat inainte de a pleca in calatorie pe mare cat si atunci cand soseau in tara de la mari departari.

Regele Manuel a inceput construirea Manastirii Ieronimilor in anul 1501, intr-o perioada cand economia portugheza a inflorit datorita comertului intens cu marfuri exotice, ce erau aduse din Africa si Orient.

Calugarii din ordinul ieronimilor se rugau la aceasta manastire pentru binele tarii si al suveranului, dar ofereau si asistenta spirituala pentru navigatorii si marinarii, ce paraseau tarmul portughez pentru a se aventura in largul oceanelor.

Maniera in care a fost construita manastirea a primit ulterior numele de “Stilul Manuelin”, caracterizandu-se printr-un design bogat ornamentat arhitectural ce cuprinde diferite teme sculpturale, respectiv, pe langa reprezentarile religioase, se pot vedea si cioplituri ce infatiseaza fiintele sau obiectele maritime, intalnite in expeditiile efectuate de marinari in jurul lumii.

Multe de spus nu sunt, intrucat majoritatea acestor sculpturi si cioplituri sunt realizate intr-o maniera nu foarte eleganta. Unele dintre reprezentari sunt lipsite de finete, iar asta probabil pentru ca la acea vreme viata monahala impunea un anumit regim, un standart, ce nu trebuia sa depaseasca anumite limite.

Probabil ca si cei mai multi dintre turisti sunt dezamagiti de aspectul din interiorul manastirii, care desi este impresionant de mare iti induce o senzatie aparte de sobrietate, austeritate si chiar un pic sinistru.

As indrazni sa spun ca Manastirea Ieronimilor este mult mai placut de privit din afara decat din interior.

Vazuta din exterior manastirea este de-a dreptul impresionanta atat prin suprafata pe care o ocupa cat si prin impresia puternica pe care o face datorita arhitecturii sale.

Manastirea Ieronimilor este renumita si pentru faptul ca  inauntrul sau se afla adapostite cateva morminte ale unor personaje celebre din vechime. Printre aceste morminte se afla si cel al exploratorului portughez Vasco da Gama, care a descoperit calea maritima dintre Europa si India, aducand Portugaliei mari beneficii.

Torre de Belem

Constructia Turnului Belem a inceput in anul 1515 ca raspuns la necesitatea de a intari sistemul de aparare al Lisabonei.
 

Turnul a fost conceput ca o fortareata ce avea menirea de a apara intrarea in port, fiind construit pe malul Fluviului Tagus.

Invazia armatelor spaniole si a celor franceze au demonstrat faptul ca acest bastion era ineficient in fata cotropitorilor. Tocmai de aceea au aparut planuri arhitecturale prin care se dorea dezvoltarea sistemului de fortificatii a Turnului din Belem.

De-a lungul timpului “Torre de Belem” a servit atat ca bastion pentru armatele portugheze cat si ca inchisoare.

Acest turn a intrat adanc in constiinta marinarilor portughezi intrucat era ultima constructie pe care o puteau zari atunci cand plecau in calatoriile lor foarte lungi, iar, dupa indelungi peripetii, odata ce matelotii reveneau, turnul putea fi vazut de departe, semnaland intoarcerea acasa si devenind un simbol patriotic ce insufletea sentimentele de tristete, speranta si bucurie.

Nu departe se afla si Manastirea Ieronimilor, ce a fost construita cam in aceeasi perioada, a Epocii Marilor Descoperiri, si alaturi de care “Torre de Belem” face parte din Patrimoniul Mondial Unesco.

Si acest monument ca de altfel si Manastirea Ieronimilor a fost construit in stilul arhitectural “Manuelin”.

La “Torre de Belem” pot fi admirate o serie de sculpturi ce reprezinta diferite figuri istorice, precum si cateva animale exotice, cum ar fi un rinocer.

“Torre de Belem” este prevazut cu o serie de turnulete realizate in stil maur, ce aveau rolul de a adaposti santinelele.

Tot aici mai pot fi remarcate arcadele si ferestrele in stil venetian, precum si o statuie a Fecioarei Maria - un simbol al protectiei divine pentru marinarii aflati pe mare.

O multime de turisti se perinda in jurul si inauntrul acestui monument. Interiorul cazon al turnului este insa mai putin spectaculos, fiind prevazut cu nise pentru a proteja viata ostasilor in cazul unui atac cu salve de tun trase dinspre mare, precum si cu deschideri si amplasari pentru propriile tunuri pentru ca soldatii sa poata raspunda cat mai prompt si eficient prin contra-atacuri.

Monumentul descoperirilor

In apropiere de Manastirea Ieronimilor se afla si Monumentul Descoperirilor (Padrao dos Descobrimentos).

Acesta se afla pe malul nord al Fluviului Tagus, respectiv in locul in care apele fluviului se varsa in ocean.

A fost construit in anul 1960 in amintirea Epocii Marilor Descoperiri, o perioada de glorie a Portugaliei, cand tara practic a inflorit datorita marinarilor portughezii ce dominau in acele vremuri comertul dintre continente.

Forma acestui monument aminteste de un vas cu trei panze, aflat pe punctul de plecare, avand la bord o multime de statui ce amintesc de eroii si personalitatile ce au marcat istoria Portugaliei, prntre acestia putand fi remarcati Regele Manuel I, Vasco da Gama, Magellan, Felipa din Lancaster si Printul Henric Navigatorul.

Interiorul monumentului este impartit pe trei nivele si cuprinde un spatiu destinat expozitiilor temporare precum si o sala unde sunt proiectate filme informative cu privire la cele mai importante puncte de atractie din Lisabona si cu privire la istoria orasului.

Insa monumentul atrage turistii tocmai pentru ca dispune de lifturi ce urca pana in varful constructiei, de unde poate fi admirata si fotografiata o priveliste de neuitat asupra intregului district Belem si a Fluviului Tagus.

In fata monumentului, trotuarul este decorat cu un mozaic deosebit de interesant, reprezentand o busola si harta grafica a lumii si a rutelor exploratorilor portughezi.
(Continuarea se poate face intrand prin click pe pagina urmatoare sau apasand cu mouse-ul pe unul din numerele de mai jos)

 

Pagina Anterioara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Pagina urmatoare

Cartierul Ajuda - Palatul National Ajuda, Lisabona

Pagina Anterioara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Pagina urmatoare

Ajuda

Cartierul este localizat intre Belem si Monsanto. Aici se afla unul dintre principalele puncte de atractie turistica din Lisabona, respectiv Palatul Ajuda.

Palatul Ajuda

Pe harta turistica a Lisabonei apare ca punct principal de atractie si Palatul National Ajuda.

 

Acest palat are o istorie destul de zbuciumata. A fost construit dupa catastrofele din 1755, intr-o vreme cand Brazilia era doar o colonie a Portugaliei.

Datorita bogatiei acumulate ca urmare a exploatarii si comercializarii marfurilor si minereurilor din Brazilia (inclusiv diamante) familia regala a decis sa-si construiasca un palat in Ajuda, care sa serveasca drept resedinta regala, intrucat aceasta regiune a fost cel mai putin afectata de tsunamii, cutremur si incediul ce s-au produs rand pe rand in anul 1755.

Practic, la constructia acestui palat, arhitectii s-au batut cap in cap, fiecare dintre acestia avand o viziune proprie.

Initial planul palatului a fost conceput pentru a fi realizat in stilul baroc-rococo, insa, ulterior, familia regala si-a inlocuit arhitectii, pentru care au decis ca palatul sa fie construit intr-un stil neoclasic. Trebuie precizat ca lucrarile pentru constructia palatului au fost amanate de mai multe ori si nici pana in prezent planul de constructie nu a fost pe deplin finalizat. Cea mai lunga perioada de stagnare a lucrarilor a fost in perioada invaziei trupelor lui Napoleon, cand intreaga familie regala portugheza a fost nevoita sa se refugieze in Brazilia.

Palatul Ajuda a fost dat in folosinta abia in anul 1861 cand regele Luis I a decis sa-l foloseasca ca si resedinta regala, asa cum fusese planificat inca de la inceput.

Din anul 1968 Palatul Ajuda a fost transformat in muzeu, insa, din cand in cand, aici se desfasoara anumite festivitati culturale, organizate de catre guvernul portughez.
 

Desi incaperile palatului par a fi spatioase, totusi mobilierul si obiectele decorative par sa fi fost ingramadite, probabil in ideea ca „totul merita a fi vazut”.

Personal nu cred ca membrilor familiei regale le facea placere in trecut sa se strecoare cu grija si cu multa teama printre mobilierul si obiectele fragile si foarte scumpe.

Privind aceste obiecte inestimabile tragi rapid concluzia ca nimeni nu a putut trai in preajma lor fara teama de a le rasturna si sparge.

Responsabilii muzeului au facut exces de zel la acest capitol, aglomerand o multime de obiecte mai mult sau mai putin valoroase, in loc sa ofere o atmosfera cat mai apropiata de vremurile din secolele trecute.

Din aceste motive asteptarile mele cu privire la Palatul Ajuda au fost satisfacute doar in proportie de 75%.

Unele obiecte mi s-au parut chiar de prost gust, intrucat ori nu-si aveau rostul ori urateau aspectul interior al incaperilor.

Un astfel de obiect de decor era si un covor persan urias, intins peste podelele frumos lustruite dintr-o incapere foarte spatioasa, ce probabil a servit drept sala de receptie.

Obiectele care m-au impresionat cel mai mult au fost statuile, tablourile, candelabrurile de cristal precum si unele obiecte decorative din ceramica.

Insa incaperile Palatului Ajuda abunda de tot felul de obiecte iar o mare parte dintre acestea sunt realizate din metale pretioase sau placate cu aur.

O multime de ceasuri vechi, de sfesnice aurite, de mese sau scaune tapitate, de canapele, obiecte textile, tablouri, fotografii, portrete, statuete, obiecte de ingrijire personala si multe altele creaza impresia ca cineva inca mai traieste in intimitate in palat.

Aceasta intimitate este incalcata zilnic de o multime de gura casca, ce au venit din mai toate colturile lumii pentru a-si satisface curiozitatea.

Am fost uimit sa constat ca printre exponatele muzeului se afla si luxosul WC regal.

Utilitate care cel mai probabil nu a mai fost folosita de decenii, sper eu, altfel am putea vorbi de profanare si marlanie.

Cea mai impresionanta incapere a fost sala de mese, unde candelabrele si lumanarile din sfesnicele fixate pe pereti aruncau o lumina placuta si misterioasa.

Aici, cu un efort de imaginatie, am reusit sa vad si sa aud murmurul mesenilor reuniti in jurul familiei regale, ciocnitul paharelor, zanganitul argintariei, rasetele voioase si nelipsita muzica ambientala.

 

(Continuarea se poate face intrand prin click pe pagina urmatoare sau apasand cu mouse-ul pe unul din numerele de mai jos)

Pagina Anterioara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Pagina urmatoare