Floricultura - cultivarea florilor

Cum ar putea fi cultivarea florilor un hobby care sa aduca profit? Aceasta este intrebarea pe care ar trebui sa v-o puneti inainte de a trece la treaba. Investitia pe care o veti face nu ar trebui sa fie foarte mare, iar timpul pe care il petreceti pentru ingrijirea lor ar trebui sa fie unul de relaxare si placere. Florile au cautare mai mare la oras unde se pot gasi numeroase magazine de specialitate sau florarii dispuse sa incheie cu dumneavoastra contracte in limitele unor termeni. Sau puteti alege sa le vindeti personal la piata.

Florile taiate sunt la mare cautare, in luna lui martie de 1 si respectiv 8 martie, cand sute de elevi vor navali in piete sau in florari pentru a le achizitiona pe cele mai frumoase si a le oferi profesoarelor, imbunandu-le astfel. Insa este si datoria fiecarui sot sau iubit sa ofere flori partenerei sale. La fel si la locul de munca unde barbatii cavaleri ar trebui sa organizeze macar o cheta pentru achizitionarea unor buchete de flori pentru colegele lor.
Odinioara, in Olanda bulbii de lalele echivalau greutatea lor in aur, fiind adunati pentru zestre. Iata deci o metoda de a realiza profit, fara sa va mai chinuiti cu transportul florilor taiate.
De asemenea, anumite flori pot fi vandute catre diferite unitati de profil pentru realizarea parfumurilor, cum este cazul tuberozei si nu numai.
De mentionat si trandafirul din ale carui flori se prepara apa de trandafir, diverse parfumuri, dar si dulceturi deosebit de gustoase facute din petale sau din fruct (macese).
Mai jos am sa prezint cateva flori ce pot fi folosite ca si flori taiate.

A. Plante floricole anuale, cu inmultire prin seminte.

Plantele floricole anuale necesita urmatoarele lucrari de intretinere:
- plivirea pentru indepartarea buruienilor; ciupirea plantei pentru a favoriza dezvoltarea ramurilor laterale; afanarea pamantului din jurul plantei prin sapalugit; stropirea plantei;  desprinderea tulpinilor florale vestejite, precum si a florilor ofilite, facand loc astfel pentru aparitia altora; folosirea unor ingrasaminte cu rol fertilizant, atunci cand este necesar, consultarea unui specialist si aplicarea unor tratamente fitosanitare, atunci cand situatiile o impun.

Gipsofila (gipsarita)– din familia Caryophyllaceae. Este o planta erbacee perena, cu rizom carnos si radacini profunde, cu tulpinile lungi ce formeaza ramificatii dese, cu frunzele spatulate si in forma de lance, cu flori mici, numeroase si delicate. Floarea este folosita pentru decorarea buchetelor in combinatie cu alte flori, in special cu trandafirii. La nunti buchetele de flori impodobite cu gipsofila creaza un farmec si o frumusete aparte. Florile sunt de obicei de culoare alba, dar pot fi si rosi sau roz. Planta poate creste peste 50 de cm in inaltime. Semintele se dezvolta intr-o capsula si au o forma turtita. Exista peste 50 de specii de Gipsofila.
Inmultirea se face prin seminte. Acestea se seamana in luna martie in ghivece, ladite sau in gradina, la o distanta de 15-20 cm intre plante. Terenul pe care se planteaza sa nu fie prea argilos. Trebuie tinut cont de faptul ca aceste plante sunt sensibile la frig. In schimb le place foarte mult soarele.

Ochiul boului ( Callistephus ). Planta floricola anuala se prezinta intr-o multitudine de culori si forme. Astfel exista ochiul boului in forme foarte apropiate de bujor, de trandafir sau de crizantema. Florile de Ochiul boului pot fi albastre, rosii, albe, violete. In ce priveste inaltimea plantei trebuie mentionat faptul ca floarea se prezinta in trei categorii: pitica – cresterea este pana la 25 cm; mijlocie - crestera este pana la 35 cm, cel mult 40 cm; inalta – planta ajunge si peste 50 cm.
Planta este preferata atat pentru a decora marginile bordurilor, sau in grupuri (rondouri), cat si ca floare taiata (pusa in veze de flori, in sufragerii). 
Inmultirea se face doar prin seminte, iar semanatul se face in primele luni de primavara (martie sau aprilie), fie prin rasadnite fie pe brazde. Firisoarele de ochiul boului se vor resadi in momentul in care vor dezvolta primele frunzulite, iar plantarea pe locul definitiv se va face in ultima decada a lunii mai, la distante intre ele de 30 cm.

Lisianthus (Eustoma Grandiflorum). Este o planta erbacee anuala cu tulpini lungi si drepte, ce pot creste pana la 50 cm, cu frunze savuroase, de culoare verde-albastrui, in forma ovala si de lance, cu flori deosebit de frumoase, in forma de clopot.
Florile pot avea variate culori combinate cu diferite nuante, cum ar fi: galben, mov, roz, alb – care este si culoarea predominanta. Cupele acestora pot fi simple sau duble (in cazul hibrizilor).
Inmultirea se face prin seminte care se seamana in primele luni de primavara. Trebuie mentionat faptul ca cultivarea acestei plante este foarte anevoioasa. Pentru ca semintele sa germineze este necesara mentinerea unei temperaturi cuprinse in jurul valorii de 22 grade C.  Rasadul se repica in ghivece sau ladite la o distanta de 10 cm, in substrat umed, fertil si bine afanat.

Garofitele ( Dianthus- floarea zeilor ) - din familia Caryophyllaceae. Floarea te cucereste atat prin aspectul sau deosebit de frumos si elegant cat si prin parfumul pe care il poseda.
Este cultivata pentru flori taiate, precum si pentru infrumusetarea parcurilor.
In lume sunt cateva sute de soiuri de garoafe dintre care cele mai cunoscute sunt Dianthus barbatus(garoafa turceasca) –o specie bienala; Dianthus Chinensis (garoafa chinezeasca) – specie anuala; Chabaud (garoafa de vara) – specie anuala.
Florile pot fi cu petale multe si dese(involte) sau simple, iar culorile variaza la mov, rosu, bordo, galben, alb, roz, roz-mov sau pot fi in culori bicolore.
Garoafele Chabaud (garoafe de vara) sunt cele mai preferate ca flori taiate, intrucat infloresc devreme cu flori mari.
Garoafele se inmultesc prin seminte care se seamana la fiecare inceput de an. Semanatura se face de preferinta in ladite iar dupa aparitia primelor frunzulite firisoarele se resadesc la distanta de 8 cm in ghivece. In primavara garoafele se muta in gradina sau in locul ales definitiv, la distante de 20 cm intre ele. Nu se vor sadi prea adanc, intrucat planta are radacini superficiale. Este necesar ca terenul pe care se planteaza floarea sa fie oarecum ferit de soare, respectiv undeva sub umbra altor plante. Dupa prima jumatate a lunii iunie ar trebui sa se obtina primele flori.

Carciumaresele ( Zinnia elegans ) este o planta floricola anuala foarte apreciata si ca floare taiata datorita lungimii tulpinii, precum si datorita coloritului deosebit de viu si atragator. Carciumaresele se prezinta in culori variate, cum ar fi: violet, rosu, portocaliu, roz, crem, galben. Florile pot sa ajunga la un diametru de pana la 15 cm. Un alt aspect pentru care sunt apreciate ca si flori taiate este faptul ca pot fi pastrate in vaza cu apa mai mult de 10 zile. Insa daca florile sunt lipsite de apa vor rezista doar cateva zile.
O alta calitate pe care o prezinta carciumaresele este gradul mare de adaptabilitate la conditiile climatice si la tipurile de sol. Daca locul este bine insorit florile vor aparea in mod abundent si cu un colorit viu.
In luna Martie semintele se planteaza in ladite, solarii sau rasadnite. Dupa aparitia primelor frunzulite rasadurile se repica la distante de 30 cm. La locul definitiv se seamana la sfarsitul lunii aprilie sau la inceputul lunii mai.

B. Plante floricole cu rizomi, bulbi, tuberculi

Pentru ingrijirea culturilor sunt necesare urmatoarele lucrari : distrugerea crustei si afanarea solului; plivit prin distrugerea buruienilor; stropirea si irigarea pe timp secetoasa; aracitul; dezinfectarea materialului saditor; fertilizarea suplimentara;  desprinderea tulpinilor florale vestejite, precum si a florilor ofilite.

Alstroemeria ( Crinul incas ).  Planta erbacee ce este inrudita cu crinii, asemanandu-se cu acestia atat in ce priveste forma florilor cat si a frunzelor. Frunzele in forma de ou alungit sunt dispuse pe tulpina una cate una, de fiecare parte si pe niveluri diferite. Tulpinile sunt subtiri, drepte si cilindrice. Pot ajunge si la un metru inaltime. Florile sunt deosebit de elegante, cu sase petale si in culori variate, iar frunzele se prezinta sub un verde intens. Exista peste 50 de specii.
Alstroemeria face fata temperaturilor scazute si schimbatoare, este rezistenta la boli, iar ca flori taiate se preteaza foarte bine, putand rezista destul de mult timp in vaza cu apa (pana la 15 zile).
Se vor cultiva pe un teren insorit, unde nu bate umbra, in perioada lunilor de toamna. Inflorirea va fi abundenta si se va produce cel mai probabil la inceputul verii. Planta va inflori pe toata perioada verii. Radacinile carnoase pot dezvolta chiar si mai mult de 25 de tulpini.
Metoda preferata pentru inmultire este prin separarea rizomilor sau a tufelor, insa se poate raspandi si prin semanarea de seminte.

Gerbera – din familia Asteraceae. Este o planta perena cu radacini profunde ce dezvolta tufe cu frunze verzi, adanc crestate si tulpini rizomatoase. Florile pot ajunge la peste 20 cm in diametru. Culorile sun foarte vii si puternice, in special spre centrul floarei, prezentandu-se in diferite nuante de alb, rosu, portocaliu, galben si violet.
Forma florilor difera in functie de specie, respectiv pot fi simple sau duble. Exista peste 35 de specii de Gerbera.
Planta poate produce chiar si mai mult de 70 de flori, cu precadere in intervalul aprilie - iulie.
Dupa insamantare planta produce flori abia dupa al doilea an de vegetatie.
Cea mai usoara metoda de inmultire este prin divizarea tufei, care se face in ultima luna de vara. Din planta mama se desprind pana la 7 segmente de rizom, avand grija ca pe fiecare bucata sa fie cuprinse atat frunze cat si radacini, si pe care ii vom aseza in ghivece sau ladite cu un substrat avand la baza turba si nisip. Planta mama trebuie sa aiba cel putin doi ani de la cultivare, altfel s-ar putea ca rizomii sa nu fie suficienti de vigurosi. De asemenea, rizomi nu trebuie ingropati adanc in pamant intrucat aceasta planta se planteaza la suorafata.
In vederea dezvoltarii si aparitiei radacinilor din segmentele de rizomi se vor aseza ghivecele la loc ferit de soare si se va proceda la udare. In martie sau aprilie se poate proceda la replantare.

Bujorul ( Paeonia ) - din familia Ranunculaceae. Planta erbacee destul de rezistenta si cu viata lunga care infloreste in fiecare an, din primavara si pana in toamna, formand tufe dese, cu frunze mari, lucioase si de un verde inchis. Florile pot avea o varietate larga de culori, cum ar fi: sangeriu, alb, rosu, roz, galben, violet. Exista si soiuri cu flori bicolore. Trebuie mentionat si parfumul puternic si placut pe care bujorii infloriti il emana.
Bujorul infloreste fie in mai fie in iunie. Florile uscate trebuie inlaturate pentru a le impiedica sa produca seminte, fapt ce va afecta productia de flori din anul viitor.
Este de evitat inmultirea prin seminte intrucat este foarte anevoioasa.
Bujorul se planteaza in prima luna de toamna sau in primavara – benefic pentru metoda cu rasaduri. Pentru plantare se alege un teren insorit, ferit de umbra sau semiumbra.
Pentru a obtine materialul necesar plantarii se sapa cu grija la radacina plantei si se extrag segmente de radacina avand grija ca pe fiecare bucata sa se afle si muguri. Se va ingropa fiecare segment la o adancime de 8 cm si, dupa caz, la o distanta unul de altul de minim  30-40 cm. Trebuie stiut ca bujorului nu-i priesc interventiile efectuate la radacina, astfel ca este bine sa alegem locul definiv chiar de la prima plantare. Sunt necesari cativa ani pana ca planta sa se dezvolte complet din fiecare segment de radacina.

Anthurium (Floarea Flamingo) din familia Araceae. Este o planta perena tropicala, cu rizomi din care se dezvolta tufe de pana la 75 cm inaltime, cu frunze lungi si viguroase a caror terminatie este in forma de lance sau de inima, cu flori (spadice) carnoase, mici, de culoare alba, galbuie, roz sau rosie. Florile de Anthurium cresc in spic, respectiv intr-un spadice floral spiralat si colorat in rosu, roz si alb, care este protejat de o spata ce poate avea culoarea alba, roza sau rosie.
Inflorescenta are un aspect mai putin obisnuit (spadice + spata), fapt pentru care a primit numele de „Flamingo” semanand intrucatva, atat la forma cat si la culoare, cu pasarea exotica.
Exista aproape 1000 de specii de Anthurium, dintre care cele mai raspandite si cultivate sunt Anthurium andreanum si Anthurium scherzeranium.
Planta infloreste tot timpul anului. Pentru a se dezvolta frumos planta are nevoie atat de caldura cat si de lumina. Pe vreme caniculara planta trebuie pusa la adapost de soarele puternic. Temperatura optima de dezvoltare este in jurul valorii de 23 grade C, plus sau minus 4 grade, insa nu mai putin de 15 grade.
Inmultirea cea mai usoara se face prin separarea tufelor, de preferat in primavara, dar se poate si in toamna.Puii de Anthurium se transplanteaza punandu-i in ghivece de mici dimensiuni, intr-un compost ce contine si   turba.
O alta metoda de inmultire ce se practica in sere este prin obtinerea de butasi de tulpini de Anthurium ce cuprind doua sau mai multe articulatii. Acesti butasi se pun in jartiniere sau in ghivece cu substrat alcatuit din turba si nisip.
Metoda folosirii semintelor pentru inmultire nu este recomandata intrucat este foarte anevoioasa.

Crizantema (Chrysanthemum; margareta; dumitrite; tufanele) din familia Asteraceae.

Plante perene foarte rezistente cu tulpini viguroase, ce depasesc 50 cm inaltime, cu frunze verzi ce prezinta crestaturi adanci, cu flori de diferite marimi si culori, in functie de specie . Florile de forma globulara sau plata apar pana in octombrie si pot avea culoarea alba, portocalie, violet, galben, roza sau rosie. Exista foarte multe soiuri si specii diferite de crizanteme.
Se inmulteste prin divizarea tufei, care se va efectua fie in lunile de toamna fie primavara.
Se poate inmulti si prin taierea unui lastar dinspre vatful plantei si plantarea acestuia intr-un ghiveci cu un compost alcatuit din turba si nisip. 
O a treia varianta de inmultire se face prin semanare de seminte in perioada primaverii, care se vor rari periodic, eliminind lastarii mai putin dezvoltati si lasandu-i doar pe cei vigurosi. Trebuie mentionat faptul ca crizantemele nu suporta frigul, astfel ca pe timp de iarna acestea trebuie protejate.

Anemona - este o planta floricola perena, din familia Ranunculaceae, ce se deosebeste prin frumusete. Se caracterizeaza prin rizomi bine dezvoltati, din care se vor dezvolta tufe ce vor abunda in  frunze, precum si prin multimea de flori mari, asemanatoare florilor de mac, ce apar de obicei primavara intr-o varietate larga de culori.

Anemonele se prezinta in peste 100 de specii din care cele mai importante sunt: Anemona hybrida; Anemone coronaria; Anemone sylvestris; Anemone pavonina; Anemone tschaernjaewii; Anemone nemorosa; Anemone apennina;  Anemone japonica; Anemone blanda. In functie de specie florile anemonelor pot fi simple sau involte.
Pentru obtinerea tuberculilor semintele de anemona se seamana in jartiniere sau in rasadnite in ultima luna de vara. Rasadurile se sadesc pe brazde in primavara. Tuberculii sunt formati in luna iulie, impunandu-se scoaterea lor din pamant si depozitarea lor in locuri uscate si racoroase.
Perioada pentru plantarea tuberculilor de anemona poate fi atat primavara cat si toamna.
Anemonele se pot inmulti si prin diviziunea si plantarea tufelor ce se realizeaza in primele luni de primavara, la o distanta a rizomilor de 30 cm.
La plantare este bine sa alegem un loc nu foarte insorit, undeva in semiumbra, unde sa exista o minima protectie fata de arsita soarelui.

Cala (Zantedeschia) In functie de specie prezinta rizomi vigurosi sau tuberculi din care se dezvolta tufe formate din frunze mari, de un verde stralucitor, precum si din tulpini zvelte, inalte de pana la 1 metru. In varful tulpinei florale se dezvolta o inflorescenta alcatuita dintr-un spadice in forma de deget si o spata ce poate avea culori diferite, cum ar fi: alb, roz, portocaliu, rosu, galben si verde.   Florile de Cala sunt de o eleganta aparte, motiv pentru care planta este cultivata cu succes pentru flori taiate. Cele mai cultivate specii sunt Zantedeschia aethiopica, Zantedeschia elliottiana, Zantedeschia albomaculata.

Floarea se poate inmulti fie prin divizarea rizomilor fie prin separarea tufelor. Plantarea acestora se poate face in primavara in ghivece mai mici. Se poate inmulti si prin seminte insa aceasta metoda este ceva mai dificila. Planta trebuie ferita de soarele puternic, precum si de frig si trebuie udata bine aprope zilnic, insa fara exces.
In toamna dupa ce planta se usuca trebuie procedat la scoaterea tuberilor din pamant si depozitarea lor pe perioada iernii, in spatii uscate si racoroase.

Cana ( Canna ). Planta se caracterizeaza prin rizomul foarte dezvoltat si carnos, prin tulpina inalta si zvelta (pot atinge si 2 m), plina de frunze mari si ovale, prin florile in forma tubulara, dispuse in grupuri spre varful plantei si care se pastreaza pe toata perioada verii. Florile mari sunt fie galbene fie rosii intens iar frunzele au culoarea verde sau purpurie.

Se poate inmulti si prin seminte dar cea mai intalnita metoda este prin divizarea rizomilor. Pentru divizarea rizomilor in luna octombrie se scot din pamant tulpinile cu tot cu radacina si se depoziteaza in locuri uscate si bine aerisite. Radacina plantei nu se curata prea mult de pamant, iar tulpina se taie dupa caz cu 25- 30 cm. 
In primele luni de primavara rizomii se curata de pamant si se impart avand grija ca pe fiecare portiune separata sa se afle muguri.

Irisul (Stanjenel) Este o planta perena ce cuprinde cateva sute de specii, dintre care unele cu bulb altele cu rizomi. Speciile cu rizomi pot fi deosebite de cele cu bulbi prin aceea ca au frunzele in forma de lance dispuse in semircerc de la baza plantei. Speciile cu bulbi au frunzele mult mai subtiri. Speciile de irisi difera si la inaltime, respectiv exista irisi pitici, pana la 20 cm si irisi mari, ce depasesc 110 cm. Florile sunt alcatuite din trei sepale si trei petale interne si sunt in culori variate, cum ar fi: albastru, roz, galbui, rosu-carmin, acaju.  

O alta caracteristica a acestei plante este faptul ca florile sale  se pot prezenta in trei forme, respectiv cu barba, fara barba sau crestate. Barba fiind de fapt o fasie groasa formata din peri, ce se intinde de-a lungul petalelor cazute.
Se inmultesc fie prin seminte fie prin divizarea rizomilor. Cea mai usoara metoda fiind prin divizare.
In lunile de repaus, de preferat in perioada  iulie-septembrie, se scoate planta mama din pamant, se curata de pamant si se separa rizomii avand grija ca pefiecare segment sa se afle atat frunze cat si radacini. Rizomii se vor transplanta la suprafata, in sol fertil si la 30 de cm distanta de plante. Li se va asigura umiditatea pana cand acestia se vor dezvolta suficient.  Pe timpul iernii vor fi protejati de frig, prin acoperirea cu paie.

Lacramioarele ( Convallaria majalis ) - fac parte din familia Ruscaceae. Planta erbacee cu frunze mari si cu flori mici si in forma de clopotel, deosebit de gingase, cu un miros placut. Culorile florilor pot fi albe si, mai rar, roze. 

Metoda de inmultire cea mai usoara si cel mai des intalnita este prin divizarea rizomilor, dar se poate realiza si prin seminte. Plantele mama cu o vechime de cel putin doi ani se scot din pamant in octombrie si se procedeaza la divizarea rizomilor in functie de numarul mugurilor. Acesti rizomi se pot ingroapa intr-un compost dispus in ghivece sau ladite, la 3 cm adancime, la o distanta intre rizomi de  8 cm pe rand iar intre randuri sa fie respectata o distanta de 20 cm.

Strelitzia – din familia Musaceae (inrudita cu bananierul). Este o planta perena erbacee cu radacini groase si profunde, ce sustin tufe cu frunze mari, lungi, late si tari, cu tulpini florale lungi si cilindrice, ce pot depasi 1,5 m in inaltime, cu flori ce se dezvolta intr-o forma ciudata, asemanatoare capului unei pasari denumite “pasarea paradisului”, si care prezinta culori vii si tipatoare de albastru si portocaliu. Floarea de Strelitzia este formata din 3 petale de culoare albastra, 3 sepale de culoare oranj si 5 stamine, ce ies dintr-o carena protectoare.  Dintr-un singur boboc apar in mod succesiv pana la 8 flori, ce dureaza fiecare ceva mai mult de 30 de zile, inflorirea aparand aproape pe tot timpul anului, fiind o planta cu vegetatie continua.
Exista doar cateva specii de Strelitzia dintre care doar Strelitzia  reginae este cultivata ca si planta de apartament.
La noi in tara se poate cultiva doar ca planta de apartament, intrucat aceasta planta este originara tocmai din Africa de Sud, putandu-se adapta doar la un climat bland. Polenizarea trebuie facuta manual. De asemenea, planta iubeste mult lumina, iar pentru a-i satisface aceasta necesitate va trebui asezata ori in semiumbra ori in lumina puternica. Vara ghiveciul poate fi scos afara, grabind astfel dezvoltarea plantei.
La baza plantei se formeaza anual pana la 4 lastari noi. De la momentul semanarii sunt necesari si patru ani pentru ca planta sa se poata dezvolta si inflori. Este o planta cu dezvoltare lenta.
Se poate inmulti si prin seminte, care se vor semana in primavara la 2 cm adancime intr-un ghiveci pe care-l vom aseza la soare. Pamantul in care am semanat semintele trebuie fertilizat in prealabil. Ghiveciul ce contine semintele va fi apoi udat aproape zilnic. Dupa ce plantele se vor dezvolta suficient pentru a fi transplantate, pe la sfarsitul verii, acestea sevor mutain ghivece mai mari.  In 4 sau 5 ani de la semanare plantele vor fi suficient de dezvoltate pentru a putea produce flori.
O alta metoda de inmultire folosita este prin divizarea tufei. Se face in primavara cand se desprinde din planta mama o portiune care sacuprinda atat radacini cat si cateva frunze dupa care se cultiva separat. Dupa 3 sau 4 ani din noua planta astfel obtinuta ar trebui sa apara primele flori.

Dalia ( Dahlia; Gherghine ). Planta perena se prezinta in mai multe marimi, respectiv de la forma pitica pana la cea gigantica. Caracteristicile acestei plante sunt:radacina tuberculoasa, tulpina lemnoasa, frunze mari, flori cu petale rotunde sau ascutite, semanand cu forma florilor de trandafir, cactus, bujor si anemona. Florile se gasesc intr-o varietate larga de nuante, cum ar fi roz, alb, rosii, galben, violet, bordo. Exista insa dalii cu florile bicolore.
Metoda cea mai usoara de inmultire este prin diviziunea tufelor. Pentru a realiza acest lucru plantele se repun in primele luni de primavara la vegetat in rasadnite, iar cand mugurii s-au dezvoltat acestea se impart in segmente tinand cont ca pe fiecare element sa existe un muguri. Radacinile astfel segmentate se planteaza in locul dorit. Planta infloreste in prima luna de vara si se pastreaza pana prin octombrie.

Gladiola ( Gladiolus ) – face parte din familia Iridaceae. Este o planta cu bulb, cu tulpina inalta, cu frunze in forma de lance, cu flori de un colorit variat si deosebit, din gama de culori posibile lipsind doar cateva nuante, una dintre ele fiind albastru.
In lume exista peste 200 de specii de gladiole, dintre care Gladiolus hybridus este cea mai cultivata. Sunt foarte apreciate ca flori taiate atat pentru aspectul si frumusetea deosebita cat si pentru rezistenta de care dau dovada la transport, in vaza.
Planta dupa minim un an de la cultivare va avea tuberobulbi gata pentru a inflori.
Pentru ca nu vor rezista la inghetul din timpul iernii se scot din pamant tuberobulbi si se depoziteaza in spatii inchise, asigurandu-se o temperatura sub 10 grade C dar nu mai mica de 0 grade. Cea mai sigura perioada de plantare este la jumatatea lunii aprilie sau inceputul lui mai cand temperatura nu mai este atat de coborata.  Tuberobulbi se vor planta la o distanta de 20 cm unul de altul. Calitatea tuberobulbilor va influenta calitatea florilor. Datorita acestui lucru este necesar a separa tuberobulbi bolnavi sau imperfecti de cei sanatosi inainte de a-i planta. De asemenea, inainte de plantare tuberobulbii vor fi curatati de tunici si de alte imperfectiuni si se vor dezinfecta cu o solutie usor dezinfectanta. Planta va inflori abia dupa cativa ani de la cultivare, avand nevoie de timp pentru a se dezvolta.

Zambila( Hiacinthus ). Este o planta cu bulb, deosebit de eleganta, cu flori ce pot avea in functie de soi un colorit foarte diversificat si care posed un parfum imbatator. Poate fi crescuta atat in gradini cat si in ghivece, si poate fi folosita si ca floare taiata pentru decorarea apartamentelor.

Inmultirea se realizeaza prin bulbi, care se vor planta intr-un loc insorit, in prima luna de toamna.  Bulbi se vor  planta in pamant la adancimea de 10-15 cm, respectand o distanta pe rand de 8 cm si de 15 cm intre randuri. Plantele vor inflori in prima luna de primavara.
Dupa ce se incheie perioada de inflorire bulbii de zambila se replanteaza pe teren insorit la o adancime de 15 cm, pentru a inflori anul urmator.

Frezia (Freesia) Este o planta erbacee perena, cu tuberculi in forma de para, de dimensiuni mici dar care dezvolta radacini profunde, cu o tulpina subtire si usor curba ce creste pana in 50 cm, cu frunze lungi si subtiri ca niste cureluse, dispuse pe fiecare parte a tulpinii si cu flori gingase, in forma de clopot, ce sunt dispuse in spic dar indreptate intr-o singura directie.
Florile pot fi simple sau involte si pot prezenta culori variate de alb, rosu, portocaliu, violet, mov, crem, roz, galben. Semintele de frezie se dezvolta intr-o maciulie de culoare maronie. De asemenea trebuie mentionat parfumul seducator pe care florile de frezie il emana.
Frezia este o floare a primaveri, un “vestitor” al acestui anotimp, alaturi de ghiocei si alte cateva flori.
Inmultirea freziilor se face prin bulbi sai prin seminte. Metoda prin seminte este anevoioasa, fiind practicata mai mult de catre specialisti. Trebuie avut in vedere ca planta nu suporta prea bine conditiile climaterice din tara noastra, motiv pentru care este cultivata mai mult in sere.
Bulbii sunt plantati in ultima luna de vara, in ghivece sau in gradina, la o distanta de minim 8 cm, avand grija ca substratul sa fie bine afanat si fertilizat.
Freziile au nevoie de multa lumina, astfel ca intotdeauna vom alege pentru plantare un loc izolat de celelalte plante si bine insorit. Trebuie ferite de caldura excesiva, precum si de frig.
La sfarsitul perioadei de vegetatie se scot bulbii din pamant si dupa ce sunt tinuti la uscat cateva zile se vor planta in ghivece care vor fi depozitate intr-un loc uscat si aerisit.

Narcisa ( Coprina sau ghiocelul galben).  Narcisele sunt plante cu bulbi foarte rezistente la conditiile climaterice de la noi, putand fi cultivate si in gradini. Planta se termina cu o singura floare in varf. Florile de narcisa au forma de trompeta si se prezinta in culori galbene, albe sau (mai rar) verzi iar corolele pot fi roz, rosii sau portocalii. Emana un parfum coplesitor, fiind cunoscut ca „mireasma primaverii” Este folosita si ca floare taiata. 

Inmultirea narciselor se realizeaza prin divizarea bulbilor. Dupa cel putin 4 ani de la cultivarea plantei, prin luna august, se scot bulbii din pamant si se separa, urmand sa fie pastrati intr-un loc uscat si aerisit pana in luna octombrie cand se planteaza pe un teren bine insorit. Bulbii se planteaza la 10 cm in pamant si la o distanta intre ei de 15 cm. Narcisele vor inflori primavara devreme insa in primul an de cultura florile vor fi putine si de dimensiuni mici. In al doilea an de cultura situatia se va schimba simtitor in bine.

Crinul (Lilium) Este o planta perena cu bulb solzos, cu flori mari ce raspandesc un parfum cuceritor si cu tulpini florale ce pot creste pana la 1 m inaltime, pe care se pot dezvolta chiar si 20 de flori. Florile de crin se pot prezenta intro varietate de culori, cum ar fi: lila, alb, galben, portocaliu. Crinii se prezinta de asemenea in mai multe specii (peste 100) la care caracteristicile pot sa difere. Spre exemplu, la unele specii de crin mirosul imbatator lipseste. Cele mai cultivate si cunoscute specii de crin sunt:  Lilium candidum (Crinul alb), Lilium tigrinum (Crinul vargat), Lilium regale (crinul regal), Lilium martagon (Crinul de padure).

Perioada de inflorire este prin luna ianuarie.
Inmultirea se face prin separarea bulbilor, prin cultivarea bulbilor aerieni, prin butasi de solzi. Metoda prin seminte este anevoioasa.
Fie la sfarsitul verii(Crinul alb) fie in toamna bulbii se desprind de planta mama cu atentie, pentru a nu vatama solzii, si se procedeaza la plantare. Trebuie mentionat ca bulbii tineri apar abia dupa cativa ani de la replantare, iar odata ce acestia au fost plantati au nevioie de alti cativa ani pentru a se dezvolta suficient si a inflori.
In ce priveste bulbii aerieni, de la baza frunzelor, acestia se desfac in luna iulie si se pot planta dupa ce au fost pastrati intr-un loc racoros si uscat timp de 3  saptamani.
Prin frunzele solzoase ale bulbilor sau butasii de solzi. De bulb se desprind pana la 25 de solzi, care se vor planta in ghivece sau ladite cu compost format din nisip si turba. Trebuie mentinuta o temperatura in jurul valorii de 19 grade C. In mai putin de doua luni de zile ar trebui sa se dezvolte radacini. In ultima luna de primavara se vor planta pe loc definitiv.
Pentru a se dezvolta crinul trebuie ferit de soarele puternic.

Laleaua ( Tulipa ). Deosebit de elegante si intr-o varietate larga de culori lalele sunt folosite atat in parcuri si gradini cat si ca plante de ghiveci sau ca flori taiate.

Florile au o varietate larga de culori, cum ar fi galben, alb, roz, rosu, portocaliu. Exista si variante de flori bicolore. Florile lalelelor se pot prezenta in mai multe forme, respectiv pot fi simple si rotunte la varf, ori franjurate, incretite sau dantelate sau sub alt aspect. Tulpina lalelei poate creste pana la 70 de centimetri, insa exista si marimi pitice de pana la 10 cm.
Inmultirea se face prin bulbi. Terenul pe care se cultiva lalelele trebuie sa fie bine afanat, si corespunzator ingrasat.
Din bulbul plantat initial apar anual alti bulbi. Pe la inceputul verii, cand planta s-a uscat la suprafata, se recolteaza bulbii. Dupa o sortare prealabila in care se elimina bulbii betejiti acestia se depoziteaza in locuri bine aerisite si uscate. Trebuie stiut ca odata ce au fost scosi din pamant bulbii trebuie fereti pe cat mai mult posibil de soare, care ii poate afecta.
Bulbii se planteaza in luna octombrie, pe brazde, la o adancime de doua ori mai mare decat cea pe care o au, la 25 cm intre randuri si la 10 cm pe rand.

Amaryllis ( Crin rosu; Crin de iarna; Belladonna ) Asemanator cu crinul prin florile sale mari cu aspect exotic si tropical, in forma de umbrela, se prezinta intr-o varietate de culori vi, cum ar fi alb, oranj, verzi (mai rar), roz, rosu intens. Nuanta de rosu este cel mai adesea intalnita, fapt de unde ii provine si porecla de crin rosu. Tulpina goala pe dinauntru este inalta si dreapta (creste pana la 55 cm), iar la baza acesteia cresc frunze lungi, ascutite, de culoare verde inchis, asemanatoare unor cureluse, dispuse pe tija pe doua randuri. Bulbii de Amaryllis sunt mari, rotunzi si tunicati.

Este o planta crescuta in ghiveci sau sere si este folosita ca si floare taiata. Cea mai cultivata specie este Amaryllis vitata (Hippeastrum vittatum).
Dupa cultivarea bulbului planta infloreste in mai putin de doua luni de zile. Este o planta ce se poate cultiva usor, chiar si in apartament, in ghivece.
Se poate inmulti atat prin seminte cat si prin divizarea si replantarea bulbilor. Metoda prin seminte este insa foarte anevoioasa, fiind de preferat metoda bulbilor. In luna martie bulbul se ingroapa pe trei sferturi in pamantul asezat intr-un ghiveci. Daca bulbul este viguros planta se va dezvolta rapid, respectiv in mai putin de o luna si jumatate veti putea admira florile de Amaryllis; adica va inflori pe la jumatea lui aprilie. Dupa uscarea si indepartarea plantei nu se scot bulbii din ghiveci (exceptie facand schimbarea compostului) ci se lasa in pamant, dupa care ii vom depozita astfel intr-un loc uscat, intunecos si racoros. Timp de doua sau aproximativ trei luni de zile nu se uda de loc ghiveciul, lasand astfel bulbul uscat. Abia dupa ce va incepe sa incolteasca din nou se toarna apa cu moderatie si se muta ghiveciul cat mai aproape de lumina. Trebuie avut in vedere ca planta nu suporta deloc frigul si nici caldurile excesive; temperatura optima de dezvoltare fiind in jurul valorii de 17 grade C.  De asemenea trebuie sa i se asigure suficienta lumina, punand ghiveciurile in apropiere de ferestre sau balcon.
Dupa aproximativ un an sau doi, bulbul plantei produce la randul lui bulbi mai mici ce trebuiesc divizati, punandu-i pe fiecare intr-un ghiveci separat.  Acesti bulbi tineri au nevoie de o perioada de cel putin un an pentru a putea inflori.

Tuberoza (Polianthes) Este o planta erbacee, cu radacini carnoase si bulbo-rizomatoase, cu tulpina cilindrica, plina, subtire, inalta (peste 90 cm), cu frunze atat tulpinale cat si radiculare, subtiri, lungi si ascutite, adanc caniculate, de culoare verde –cenusiu, cu flori mari, de culoare alb-crem, in forma de clopot, simple sau duble, cu miros puternic si foarte seducator, dispuse in spic la varful tulpinii. Planta infloreste in luna august, pastrandu-se astfel pentru mai mult de o luna de zile. Floarea este renumita pentru mirosul sau exotic, fiind folosita la producerea unor parfumuri celebre ce poarta diferite marci de prestigiu, cum ar fi Christian Dior.

Inmultirea se face doar prin bulbi. In perioada vegetatiei rizomul produce mai multi bulbi. Nu toti bulbii produsi de rizom sunt florifleri. Este necesar ca bulbul sa fie suficient de mare si de dezvoltat, de aproximativ 3 sau 4 centimetri in diametru. Pentru a inflori un bulb tanar are nevoie de minim doi ani  de cultivare. De asemenea trebuie stiut si faptul ca un bulb produce flori doar timp de trei ani consecutiv, dupa care perioada de inflorire inceteaza pe toata durata vietii plantei.
In aprilie bulbii se planteaza la 1,5 - 2 cm adancime intr-un ameste de pamant fertilizat si nisip, bine afanat. Terenul ales pentru cultivare trebuie sa fie bine insorit. Planta are nevoie si de apa, fapt pentru care, dupa plantarea bulbului, se va uda cu moderatie, iar cand aceasta va inflori se va uda mai des. Pentru a proteja bulbii de frig se scot din pamant in ultima luna de toamna si se depoziteaza intr-un loc uscat si racoros. In primavara se vor replanta.

C.Arbusti decorativi

Trandafirul ( Rosa ) – face parte din familia Rosaceae. Este supranumit „rege al florilor” datorita aspectului sau deosebit de elegant si fermecator, precum si datorita parfumului sau unic si seducator (totusi la unele specii mirosul lipseste, sau este de-a dreptul respingator). De la trandafirul salbatic provin macesele, fructe foarte bogate in vitamina C, din care se fac dulceturi foarte delicioase.
In prezent exista in lume mii si mii de soiuri si specii de trandafir. In functie de specie florile de trandafir pot avea de la 5 petale pana la mai mult de 100. Florile pot avea o varietate larga de culori, cu ar fi: alb, roza, rosie, galben, oranj si pana la o nuanta inchisa de violet apropiata de negru.
Plantarea trandafirilor se poate face atat in lunile de primavara cat si in cele de toamna.
Terenul pe care urmeaza sa fie plantat trandafirul trebuie sa fie foarte bine fertilizat si sa fie pozitionat in asa fel incat sa ofere trandafirului o indelungata expunere la soare.
Pentru plantarea speciilor de trandafir favorabile florilor taiate (cele mai recomandate fiind Rosa gallica si Rosa damascena- trandafirul de Damasc) se fac gropi la distanta de 50 cm, cu o adancime de 35 cm.  Pentru speciile de trandafiri ce dezvolta o coroana bogata se executa gropi la distante de 1 m.
Lucrari de intretinere: dezgropatul si taierile pe timpul primaverii; curatirea de uscaturi; afanarea solului; plivirea prin distrugerea buruienilor; irigatul pe timp secetos; fertilizarea pamantului.

Bambusul de apartament ( lucky bamboo; bambusul norocos; Dracaena sanderiana)- din familia Poaceae. Trebuie precizat din start ca bambusul norocos nu este tocmai un bambus, dar prin aspectul sau aminteste intrucatva de acesta. Adevaratul bambus este o planta ierboasa ce creste in regiunile tropicale din Asia si care nu poate fi cultivat ca planta ornamentala intrucat are o crestere necontrolata, fiind cea mai inalta si robusta planta din lume. Tulpina bambusului este goala pe dinauntru, segmentata prin noduri si poate creste peste 30 de m, fiind deosebit de rezistenta.

Bambusul ornamental este o planta originara din Africa, cu o tulpina lemnoasa, de culoare verde, de pana la 1,5 cm grosime si pana la 80 cm inaltime, alcatuita din mai multe segmente tubulare. Cresterea este verticala si spiralata, in cadrul careia planta produce lastari cu frunze Aceste frunze sunt mici si in forma de varf de lance.
Inmultirea se face prin lastari pe care ii veti lua prin taiere atat de la varful plantei cat si de la ramificatia radacinii. Procedand la taierea tulpinii (nu mai mult de 10 cm) se obtine atat incetinirea cresterii plantei cat si lastari. Dupa taiere va trebui sa picurati putina ceara pe crestatura.
Poate creste la fel de bine atat in ghiveci cu pamant cat si intr-un vas de marime medie in care se pot pune pietricele decorative pentru stabilitate. Planta are nevoie de apa in permanenta. Daca s-a ales ghiveciul trebuie stiut ca pamantul in care a fost plantat trebuie mentinut in permanenta umed, insa fara sa se exagereze si sa musteasca. De asemenea planta trebuie mentinuta in permanenta la lumina.

D. Flori uscate.

Este o procedura relativ usor de facut si care implica mari satisfactii , intrucat florile uscate se pot pastra vreme de mai multi ani de zile.
Metodele de uscare a florilor sunt destul de variate, cele mai cunoscute fiind prin spanzurare, prin presare sau prin folosirea unor agenti chimici de uscare.
Cea mai usoara si la indemana metoda de uscare este cea prin uscare la aer (spanzurare). Pentru aceasta plantele vor fi taiate in perioada cand culorile florilor sunt vii si stralucitoare, respectiv la 3 sau 4 zile de la apogeu. Tulpina se curata de frunze si de eventualele radacini.
Pe timpul verii plantele vor fi atarnate cu varful tulpinei in jos, intr-un loc cald, uscat, bine ventilat, timp de cateva saptamani.
Nu orice floare se comporta bine la uscare, intrucat nu toate au aceeasi rezistenta la ofilire. Plantele recomandate pentru uscarea la aer sunt florile amarant, dalia, levantica, crini, trandafiri, hortensii, delphium, margaretele.
Florile se vor aduna in buchete si se vor combina pentru aspect cu frunze de stejar, feriga sau bambus uscate la randul lor prin presare. In situatia in care tulpina floarei este mult prea fragila dupa uscare pentru a mai putea sustine floarea, va trebui sa o intariti sau sa o inlocuiti cu tije din plastic sau alt material.
Metoda prin presare provoaca deteriorari formei florilor, respectiv asupra conturului acestora. Plantele se aseaza fara a le suprapune intre doua teancuri de hartii de marimea unei carti de telefon peste care se pune o greutate mare. Florile sunt gata uscate, prin folosirea acestei metode, in doua sau maxim patru saptamani.
Uscarea prin agenti chimici nu este una dintre cele mai recomandate metode. Presupune ingroparea florilor intr-un amestec format din nisip sau malai (faina de porumb) si borax.
O substanta cu mare succes in uscarea florilor este gelul de siliciu (acid silicic). Insa acest agent de uscare este destul de scump.
Folosind gelul de siliciu plantele pot fi uscate in numai cateva minute in cuptorul cu microunde - in care floarea se aseaza alaturi de o cana cu apa pentru a preveni uscarea prea brusca.