Artele Martiale - Ninjutsu, Wushu, Jiu-Jitsu si Judo

Artele martiale au aparut in Asia in urma cu mai bine de o mie cinci sute de ani, dar publicul larg european a facut cunostinta cu acestea mult mai tarziu si doar prin intermediul filmelor de cinema. Bruce Lee este o legenda ce s-a raspandit si promovat prin intermediul filmelor Kung Fu.

Filmele cu samurai au fascinat si atras de asemenea curiozitatea tuturor. Exista cineva care sa nu fi auzit de Toshiro Mifune? Sau de filmul „Seven Samurai” produs in 1954?

Fenomenul Ninja s-a strecurat in cinematografe ceva mai tarziu, insa indeajuns pentru a se crea o adevarata isterie generala.

Cat de neobisnuite si de atractive trebuie sa fi fost primele filme artistice, in care personajele de origine asiatica evoluau intr-un mod atat de spectaculos si de neobisnuit, pentru publicul european si nu numai?

Astazi parca nu mai suntem atat de atrasi de filmele vechi cu eroi asiatici ce si-o ard in Karate, considerandu-le prea demodate si chiar exagerate.

In prezent, insa, noi eroi practicanti ai artelor martiale si-au facut aparitia pe marile si micile ecrane, cu un succes rasunator, exemple fiind: Jet Li, Jackie Chan, Steven Seagal, Jack Norris, Jean Claude Van Damme.

Tot ceea ce este neobisnuit pentru noi devine foarte atractiv, iar cultura si traditia asiatica ofera din plin subiecte de discutie deosebit de interesante.

Artele martiale sunt invaluite intr-un mister ce le confera un farmec aparte.

Insa pentru a intelege pe deplin aceste stiluri de lupta si pentru a ajunge la un nivel avansat de pregatire si instruire psihica si fizica este nevoie de ani si ani de practica si daruinta, iar acest lucru va fi cu mult mai greu de realizat daca conceptiile si viziunile despre viata si lume sunt deja formate de o cultura total diferita de cea asiatica.

In prezent, artele martiale sunt practicate atat de baieti cat si de fete si sunt raspandite peste tot in lume. Pe zi ce trece aceasta forma de arta se dezvolta si atrage din ce in ce mai multi doritori. Romania nu face exceptie, dovada fiind rezultatele olimpice foarte bune la Judo.

 

 

Togakure Ninjutsu

 

 

Sau mai pe romaneste „arta luptatorului din umbra”. De fapt, daca termenul de mai sus este segmentat si tradus am obtine cuvinte ca „nin” si „ninja”  ceea ce inseamna stoicism, hotarare, darzenie si eschiva, sustragere, ascundere, taina.

 

Este greu de precizat cand anume a aparut in istorie aceasta arta razboinica, insa se presupune ca este mai veche de un mileniu si jumatate.

Ninja sau "otomo no sajin" (luptator din umbra) au aparut ca o necesitate la diferitele strategii practicate in numeroasele razboaie purtate intre marile clanuri ale samurailor.

In vechile documente militare, strategii de atunci, ii defineau pe ninja drept soldati ce executau anumite ordine speciale.

Denumiti si Shinobi (spion) acesti luptatori misteriosi interveneau in perioadele de acalmie dintre clanurile de samurai razboinici, fiind foarte potriviti in comploturi.

Odinioara Japonia era impartita intre diverse clanuri de samurai, iar adeseori acestia intrau in razboi pentru cea mai mica ofensa adusa stapanului lor. Armate intregi de samurai se nimiceau intre ele pana cand ramanea doar un singur om, fapt ce ducea inevitabil la o perioada de refacere a fortelor, cand razboiul sangeros era inlocuit de un fel de razboi rece, in care erau folositi spionii si asasinii din umbra.

Intre samurai si ninja a existat intotdeauna o adanca animozitate, intrucat acestia urmau un cod al onoarei cu totul diferit.

Samuraii priveau cu dispret la luptatorii ninja intrucat acestia actionau noaptea, foloseau strategii de lupta menite sa ia prin surprindere inamicul si isi ascundeau adevarata identitate. Cu toate acestea, ninja erau sprijiniti si condusi de seniorii samurai ce formau elita in acea perioada.

Luptatorii ninja urmau propriul lor cod al onoarei denumit „Ninpo Inkan" si priveau la vrajmasii lor samurai ca la o prada, considerandu-se superiori acestora intrucat adeseori dadeau dovada de un curaj ce il depasea pe cel al samurailor, respectiv in majoritatea misiunilor era trimis sa actioneze un singur luptator iar daca acesta simtea ca este in pericol de a fi capturat proceda la sinucidere, evitand astfel tortura ingrozitoare si scurgerea de informatii.

Prin faptele lor pline de curaj si de darzenie luptatorii ninja Micinoue No Mikoto, Sasuke Sarutobi  si Daisuke Togakure au intrat adanc in folclorul Japonez.

Denumite „kunoichi” femeile ninja nu se lasau mai prejos decat barbatii; adeseori acestea ieseau din comun prin maiestrie si agilitate.

„Luptatorii din umbra” au devenit intr-atat de temuti ca in Japonia au aparut numeroase scoli de „bujutsu”, ce pregateau luptatori anume pentru a-i depista si elimina pe membrii clanurilor de ninjutsu.


Credit imagine *mjranum-stock
sursa www.free-images.gatag.net

 


Arta ninja s-a nascut atat sub influeta inteleptilor calugari chinezi taoisti ce s-au refugiat in trecut in insulele japoneze si care detineau adevarate manuale de strategie militara foarte elaborate, cat si sub amprenta culturii coreene din care provine: „Bushido” - calea traversarii vietii sau codul de onoare al luptatorilor; „Tonko” -  arta camuflajului; „Sonchi” – cartea intelepciunii militare; „Atemi” sau „Keupsochirigi”  – stiinta zonelor vulnerabile ale trupului uman.



Credit imagine *mjranum-stock
sursa www.free-images.gatag.net

In trecut nu era atat de usor sa devi un luptator ninja, intrucat acestia se formau doar in familiile ai caror membrii practicau ninjutsu. Cei care impartaseau si altora, din aceasta arta, erau condamnati la moarte iar sentinta era indeplinita de catre un membru al familiei.

Familiile ninja isi aveau caminul fie pe insulele Japoniei fie in muntii acestei tari. Izolarea avand rolul de a-i proteja de numerosii dusmani, precum si de a  le pastra anonimatul.

In cadrul fiecarei familii, arta ninjutsu era exploatata si dezvoltata, astfel ca strategiile si metodele de lupta difereau in originalitate de la un clan ninja la altul.



Credit imagine *mjranum-stock
sursa www.free-images.gatag.net

In cadrul unui clan ninja exista o ierarhie bine conturata, astfel ca liderul ninja se numea „Jonin”, ce administra viata familiei si purta negocieri cu cei interesati de serviciile pe care membrii clanului le puteau oferi.

Al doilea rang se numea „Shunin” si avea rolul de intermediar intre lider si executanti, ceva asemanator unui locotenent.

Al treilea rang se numea „Gennin” si era atribuit executantilor, respectiv luptatorilor ce intrau in actiune si indeplineau misiunile.

Genninii erau organizati in tabere de antrenament secrete si se aflau sub indrumarea unui lider. Cand atingea nivelul maxim al perfectionarii, un Gennin se putea retrage din tabara pentru a se integra in comunitatea japoneza ca simplu fermier, negustor sau vraci, pastrandu-si in secret statutul de ninja. Acesti luptatori ramaneau la dispozitia sefului de clan, care oricand ii putea solicita pentru diferite misuni.

Antrenamentul incepea de la o varsta foarte frageda cand atat fetitele cat si baietii incepeau primul stadiu de pregatire. Pentru inceput se urmarea dezvoltarea fizica si psihica necesare unui viitor luptator ninja, cu accent pe viteza, indemanare, putere, precizie, finete, echilibru.

Cei care se impotriveau rigurozitatii antrenamentului sau care deveneau prea mandri suportau pedepse foarte aspre.

Tinerii ninja erau pusi sa execute zilnic sarituri indraznete, sa mearga pe barna sau pe funie, sa se catere, sa se lupte intre ei, sa traga cu arcul sau sa arunce cutite sau diverse alte obiecte ascutite numite „shuriken”.



Credit imagine *mjranum-stock
sursa www.free-images.gatag.net

Odata ce inaintau in varsta antrenamentele deveneau din ce in ce mai dure si mai complexe. Un tanar ninja trebuia sa se obisnuiasca cu durerea si sa incerce permanent sa-si depaseasca propria conditie.

Pe langa arta razboiului, ninja cunosteau si diverse metode de obtinere a otravurilor si a antidotului necesar, precum si diferite leacuri secrete ce grabeau vindecarea ranilor sau care contribuiau decisiv la intarirea si dezvoltarea organismului.

Exista optisprezece domenii fundamentale de antrenament ninjutsu, respectiv: Bojutsu – tehnica luptei cu bastonul; Taijutsu- lupta cu mainile goale; Naginata Jutsu – tehnica folosirii halebardei; Kenjutsu – tehnica luptei cu sabia; Kusari Gama – tehnica luptei cu lantul si secera; Inton Jutsu – tehnica disimularii; Gho No – arta supravegherii si spionajului; Shuriken Jutsu – tehnica aruncarii armelor ascutite; Sui Ren – tehnica scufundarii si infiltrarii in teritoriul inamic prin apa; Yari Jutsu – tehnica luptei cu lancia; Kayaku Jutsu – tehnica luptei cu armele de foc;  Ba Jutsu – tehnica calaritului; Henso Jutsu – tehnica depersonificarii si deghizarii; Bo Ryaku – tehnica strategiei militare; Shinobi-iri – tehnica infiltrarii in teritoriul inamic; Tenmon - meteorologie; Chi-mon - geografie; Seishin Teki Kyoyo – arta rafinamentului spiritual.

In ce priveste costumatia obligatorie in negru si cu capul complet acoperit a luptatorilor ninja se pare ca ea provine doar ca urmare a propagandei filmelor cinematografice. In realitate o astfel de costumatie nu era o caracteristica a acestor luptatori, desi in misiunile nocturne de infiltrare in teritoriul inamic aceasta culoare a hainelor ar fi putut crea un anumit avantaj.

De cele mai multe ori, insa, un Shinobi trebuia sa se infiltreze in teritoriul inamic trecand drept altceva decat un luptator ninja, astfel ca el putea fi chiar vecinul, colegul de munca sau chiar prietenul tau. O costumatie complet in negru l-ar fi dat pe ninja repede de gol, care reusea de cele mai multe ori sa se strecoare printre inamici castingandu-le increderea sau pur si simplu pentru ca toti ceilalti din jur il ignorau, subestimandu-i calitatile de luptator.

In ce priveste armele folosite de ninja acestea nu difereau prea mult de cele folosite de samurai. O serie de arme japonezece sunt atribuite exclusiv luptatorilor ninja, insa acestea au fost folosite in egala masura si de samurai.

Se pare insa ca sabia ninja, Ninjato, diferea prin marime si forma de cea a samurailor, Katana. Ninjato fiind mai scurta si mai dreapta, pentru a putea fi ascunsa si folosita la nevoie cu multa usurinta si iuteala.

Alte arme ce au fost atribuite luptatorilor ninja sunt: secera cu lant si bila (Kusarigama); stelutele ninja (Shuriken sau Makibishi); tub cilindric si subtire pentru suflatul sagetilor otravite (Fukiya); ouale negre umplute cu sticla pisata pentru orbirea inamicului; inele cu spini otravitori (Kakute); box pentru pumn din metal rezistent (Tekko); gheare pentru maini (Tekagi Shuko si Neko-Te); cutit coroiat legat de o funie sau lant (Kyoketsu Shoge); lant cu greutate la unul din capete (Kusari Fundo).

 

 

Wushu - Kung Fu

 
 

Termenul de Kung Fu a fost introdus in mod eronat pe la inceputul secolului XIX in Europa si America ca si definitie pentru artele martiale practicate in China.

 

 

Wushu 1

Wushu 2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Wushu 3

“Kung Fu”, intr-o anumita adaptare, s-ar traduce ca destoinic, cultivat sau priceput, asa cum in romaneste se spune despre cineva ca ar fi “meserias” intr-un anumit domeniu, fiind mai degraba un cuvant de lauda si nu unul care sa defineasca artele martiale. 

Termenul folosit in China este acela de “Wushu”. Wushu este cuvantul potrivit si cel folosit in mod oficial pentru a defini diferitele stiluri de lupta ce au aparut si evoluat in China, in urma cu cateva mii de ani, in templul Shaolin.
Demonstratiile de wushu cuprind o serie de miscari foarte asemanatoare cu ceea ce sportivi practica in gimnastica la sol.





Wushu 1

Wushu 2














Wushu nu este doar o forma de lupta ci este si o forma de meditatie in miscare, respectiv o cale spre dezvoltarea si purificarea spiritului, spre o mai buna coerenta asupra gandirii si a modului de a actiona in viata, evitand producerea suferintelor prin suprimarea dorintelor launtrice.
 



Wushu 3









Wushu 4



 

 

 

Multe din formele de lupta Wushu au imprumutat, adaptat si dezvoltat o serie de atitudini, miscari si reactii ale unor animale (maimuta, tigrul, vulturu, cocorul, sarpele etc) sau au transpus in tehnica de lupta anumite stari de spirit, cum ar fi “stilul betivului”. Astfel ca diferitele forme de arte martiale din Wushu poarta numele stilului pe care s-au bazat miscarile de lupta.


 



Wushu 5

Modul de lupta este unul deosebit de spectaculos, iar, in trecut, Wushu era o forma de spectacol ce se desfasura in pietele satelor din China, cand luptatorii urcau pe podium si luptau pana la doborarea adversarului.
Astfel de scene, in care“gladiatorii” asiatici se lupta pentru distractia publicului, se pot regasi in foarte multe filme de Kung Fu sau Wushu (termenul difera in functie de producator).

Se spune despre practicantii acestor arte martiale ca pot sa atinga performante greu de imaginat, iar cele mai recente cercetari au scos la iveala faptul ca multe din aceste "povesti" sunt foarte aproape de adevar. Luptatorii de Wushu reusesc sa isi mareasca viteza de reactie, forta loviturilor si rezistenta deosebita la loviturile incasate.

 

Exista o multime de filmulete in care maestri in Karate, reusesc sa sparga cuburi mari de gheata sau caramizi, folosindu-se de forta pumnului sau lovind folosindu-se de cap.

Tot astfel, miscarile luptatorilor Wushu sunt efectuate cu o iuteala si precizie incredibile.

 

 

Cei mai aplaudati si mai consacrati maestri in Wushu sunt calugarii Shaolin, care reusesc sa atinga performante deosebite, intrucat acestia  isi petrec o mare parte din timp in meditatie si in practicarea artelor martiale.

Calugarii Shaolin prin calitatile lor remarcabile de luptatori au reusit, in repetate randuri, sa influenteze istoria Chinei, aducandu-si o contributie insemnata la crearea si dezvoltarea spirituala a acestui  popor.

 

 

 

 

Jiu-Jitsu si Judo 

 

Practicarea Judo-ului duce la imbunatatirea calitatilor de luptator, respectiv sporirea vitezei de reacţie, a forţei, reflexelor, mobilitatii, indemanarii, simţului echilibrului, coordonarii neuromusculare precum si a curajului si a increderii in sine.

Judo s-a nascut in Japonia din traditionalul Jiu- jitsu - o forma de arta martiala practicata indeosebi de catre samurai.

 

Judo 1



Judo 2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Jiu-jitsu (etimol.- arta supletii) presupune o serie de tehnici de lupta prin care se poate exercita un atac si o defensiva asupra adversarului folosind o serie de prize, aruncari, alunecari, precum şi mai multe metode de aplicare a unor lovituri puternice asupra zonelor vitale ale corpului uman.



Judo 3

Judo 7




Cu secole in urma, un anumit medic japonez pe nume Schirobei Akyama a realizat ca poate orienta Jiu-jitsu spre o alta forma de arte martiale, concepand o serie de tehnici si metode de lupta, care, in principiu, aveau la baza studiul comportamentului adversarului, respectiv acela de a nu opune, pe cat posibil, o rezistenta inamicului, facandu-l astfel sa creada ca este in avantaj, insa care va pierde in cele din urma lupta, tocmai pentru ca prin actiunea sa de atac si-a dezvaluit o serie de puncte vulnerabile, ce pot fi valorificate folosind anumite tehnici si procedee speciale.
 


Judo 4

Judo 6

 

 

 

 

Deoarece si zapada acumulata pe crengile unui copac va rupe acele ramuri ce sunt mult prea rigide dar va aluneca fara sa vateme pe acele vlastare tinere si suple, ce se vor indoi sub apasare si vor reveni la pozitia initiala, imediat ce se vor debarasa de greutate.



Judo 5

Forta este inlocuita si contrata de suplete, respectiv de a fi pregatit de eschiva si de a trage atunci cand adversarul impinge si de a impinge cand adversarul se retrage, totul in ideea de a surprinde si dezechilibra oponentul, facandu-l astfel vulnerabil. Pe acest principiu consta si tehnicile si metodele de lupte reunite in sportul denumit Judo.
 



jiu-jitsu 1

Jiu-jitsu 2

Pe langa Judo, din Jiu-jitsu s-au dezvoltat si alte forme de lupte cum ar fi Jawara, Kempo, Tayjutsu, Kogusdku, Torite, Akijutsu, Wajutsu.

Trebuie precizat faptul Jiu-jitsu este un sport deosebit de dur ce cuprinde pe langa prize, aluecari si aruncari si o serie de lovituri foarte periculoase, menite fie sa provoace moartea adversarului fie sa-l vateme si sa-l scoata din lupta in modul cel mai rapid cu putinta.

Jiu-jitsu 3



 

Cei care atingeau un nivel de pregatire avansat in Jiu-jitsu isi puteau folosi cu succes tehnicile mortale chiar si pe campul de lupta.

Jiu-jitsu nu este altceva decat o forma de arte martiale a caror tehnici au fost pastrate in secret timp indelungat.

 

Judo 8

In anul 1882,  Jigoro Kano a inlaturat din artele martiale Jiu-jitsu toate acele tehnici de lupta periculoase, iar pe cele ramase le-a perfectionat si le-a completat cu propriile inventii, tocmai pentru a concepe o noua disciplina sportiva menita  sa dezvolte atat conditia fizica cat si caracterul omului.

Un judoka va face in asa fel incat isi va stapani propriile impulsuri si emotii si va actiona depunand cat mai putin efort posibil, iar prin tehnica speciala se va putea folosi chiar de forta de atac a adversarului pentru a-l invinge.

Mai simplu spus: daca adversarul va da inapoi, atunci va fi impins; daca va inainta si va impinge atunci el va fi apucat si tras in fata; daca acesta este tras spre dreapta iar el isi va orienta greutatea corpului spre stanga, atunci va fi impins spre stanga; daca este tras in jos si va reactiona in sus atunci va fi tras inainte. 

Jigoro Kano si-a denumit noul sport folosind o combinatie intre cuvintele Jutsu (arta) si Do (metoda), adica Judo.

Judo-ul ajunge sa fie predat in “Dojo” denumit si Kodokan - ce se va transforma ulterior intr-o adevarata institutie publica pentru acest sport.