O mica parte din cadrul acestei etnii minoritare solicită cu incăpățânare menținerea termenului de „rom” și renunțarea
definitivă la cel de „țigan”.
Situația este pe cât de hilară
pe atât de penibilă, pentru ca niciodată în întreaga istorie a poporului nostru
țiganii nu s-au numit romi (sau rromi).
De altfel, pentru majoritatea
țiganilor este impropriu să fie etichetati drept rromi – un termen care nu-i
reprezintă.
In vorbire, atunci cand fac referire la cei de un neam cu ei, acestia folosesc cuvantul „țigan” și nu „rom” (exemplu: “țiganul acela” și nu „romul ăla”).
In vorbire, atunci cand fac referire la cei de un neam cu ei, acestia folosesc cuvantul „țigan” și nu „rom” (exemplu: “țiganul acela” și nu „romul ăla”).
Niciodată aceștia nu vor adopta cuvântul „rrom” ca denumire pentru etnia
pe care o reprezintă.
La câțiva ani de la revolutie, in anul 1993, reprezentanții acestei
etnii au înaintat către UE adoptarea termenului de “romi” pentru a-i definii,
in locul celui de “țigani”.
Dupa cum se poate vedea, diferența de forma între „rom” și „român” este
foarte mică, iar pentru un străin va fi foarte greu să deosebeasca cele doua
cuvinte, daca nu cumva chiar bucuros să le folosească pentru a îngloba două
popoare diferite de limba, istorie și cultură în ceva ce nu pot fi.Insă cine sunt cei care se considera jigniti sa fie catalogati drept “țigani”, asa cum au fost numiți stramoșii lor timp de sute de ani?
Această categorie este reprezentată de acei romi care au reusit sa se
remarce prin avere sau printr-o capacitate mai mare de asimilare a culturii
românesti, ajungând în funcții sau poziții destul de comode din societatea
românească.
Este însă cel puțin bizar faptul ca aceștia au ales un cuvânt din limba
lor foarte apropiat de cel de “român”, precum și faptul că politicienii români
nu s-au opus cu vehemență, la vremea potrivită, adoptării de catre UE a unui
astfel de termen - având în vedere că orice popor dorește să-și protejeze
identitatea și să se facă remarcat prin caracteristici distinctive, evitând
asocierea sau confuzia nedorită.
Sașii sau secuii din România de ce nu au cerut să li se atribuie
termene apropiate ca forma de cele de “germani” sau “maghiari”?
Oare ce ar fi spus ungurii dacă țiganii ar fi cerut să fie numiți
“magyarom” ? Cred că niciodată nu s-ar fi intâmplat o astfel de eroare pentru
unguri și asta cu toate că există destui romi vorbitori de limba maghiară și nu
română.
Termenul „țigan” devine
peiorativ doar atunci când este folosit într-un anumit context sau este
pronunțat cu o anumită rezonanță, lucru valabil și pentru cuvântul „român” (sau
orice alt neam) dacă este folosit în exprimare de cineva care vorbește în
dispreț sau în batjocură la adresa unui întreg popor sau doar a unui
reprezentant al acestuia.
Îmi amintesc că în anul 1993,
încă în beția și euforia revoluției anticomuniste, s-a considerat atunci că
țiganii își merită termenul de „rom”, întrucât și aceștia au participat la
evenimentele din Decembrie 1989. Însa ce are una cu alta?
Intrebarea cea mai potrivită
este cine are de câștigat și cine are de pierdut din toată această chestiune?
Este clar că nici românii și
nici țiganii nu au nimic de câștigat de pe urma folosirii acestui termen, ce
mai degrabă reprezintă o formă de invrăjbire și de îndemnare la ură șovină,
determinată de ignoranța și aroganța unor oficiali din UE.
Romii sau țiganii sunt
liberi să-și spună cum doresc ei, folosind orice cuvânt din orice limbă, atâta
timp cât acest lucru nu aduce nici o atingere la integritatea identității altor
popoare.
Termenul de „rom” reprezintă
o exagerare penibilă pe care au îmbrăţişat-o majoritatea ţărilor din UE în
dauna românilor, dar prin atribuirea unui astfel de termen ţiganii nu vor fi
mai protejaţi sau mai feriţi de discriminări ci, dimpotrivă, vor primii un plus
de şovinism din partea românilor cu sentimente naţionaliste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul dumneavoastra va fi postat imediat ce va fi validat de un moderator