Un film regizat de Juan Antonio Bayaona - a mai
regizat „El Orfanato” 2007. De altfel si scenaristul este Sergio G. Sanchez,
acelasi care a scris scenariul pentru cunoscutul
film de groaza spaniol „El Orfanato”.
Se pare ca „The Impossibles” 2012 este si cea mai grea
lovitura pe care cei doi au reusit sa o marcheze cu succes in toata filmografia lor.
Acest succes s-a datorat in mare parte prezentei in
film a unor actori de renume cum ar fi Naomi Watts si Ewan McGregor.
„The Impossibles” 2012 a fost nominalizat la
Oscar si Globul de Aur pentru categoria „cea mai buna actrita- Naomi Watts”,
insa fara sa castige premiul.
Filmul spune povestea unei familii alcatuite din sotii
Henry Bennett (Ewan MCGregor) si Maria (Naomi Watts), precum si cei trei copiii
ai lor, dintre care unul mai marisor, pe nume Lucas (Tom Holland).
Cu totii se aflau in superba statiune Khao Lak din
Thailanda.
Tsunamii i-a luat insa prin surprindere in fatidica zi
de 26 decembrie 2004, in
timp ce intreaga familie se relaxa in piscina din fata vilei, unde au fost
gazduiti.
Primele valuri au lovit tarmul Thailandei, care, in
mod nestavilit, au inceput sa inainteze in teritoriu, distrugand totul in cale,
ranind si ucigand mii de vieti omenesti.
Catastrofa este redata in imagini intr-un mod foarte
realist. Apele furioase i-au despartit pe Maria si Lucas de Henry si ceilalti
doi copii.
Doar printr-un noroc Maria si fiul ei mai mare, Lucas,
reusesc sa reziste fortei talazurilor dezlantuite si sa ramana alaturi.
Filmul devine foarte emotionant intrucat mama lui
Lucas este ranita destul de grav si devastata la gandul pierderii sotului si a
celor doi copii, dar cu toate acestea lupta pentru a ramane in viata.
Lucas isi da seama de faptul ca mama sa ar putea fi
singurul sau parinte in viata si crede ca si cei doi fratiori ai sai sunt deja
morti.
Instinctele ii dicteaza copilului sa-si protejeze
unicul parinte, cu orice pret.
Ce pot sa adaug este ca Naomi Watts joaca extraordinar, iar totul
devine realist si deosebit emotionant, pana la lacrimi.
Pentru a nu dezvalui prea mult din actiunea filmului
si sa-i strict astfel frumusetea am sa ma opresc aici, nu inainte de a
recomanda acest film drept unul dintre cele mai bune pe care le-am vazut in
ultimii 5 ani.
Nota acordata: 8.00 „Downfall” este o realizare germana, cu un buget de
13,5 milioane de euro. “Der
Untergang” este numele original al filmului si a fost nominalizat la Oscar pentru categoria "cel mai bun film strain" insa fara sa castige premiul. Adolf Hitler (Bruno Ganz) este prezentat sub o fateta
umana, iar de aici se poate banui ca realizatorii au incercat sa ofere o
anumita explicatie pentru ororile provocate in urma cu cateva decenii de
nebunia unui singur om.
Cu toate ca personajul principal din film este Adolf
Hitler, povestea incepe cu amintirile si regretele unei foste secretare a
Fuhrer-ului, Traudl Junge (Alexandra Maria Lara). De altfel toata povestea filmului
tinde sa se invarte in jurul celor doua personaje, Fuhrer-ul Adolf si secretara
sa Traudl.
Primele secvente prezinta un grup de tinere femei ce
au fost aduse la sediul central al Fuhrer-ului din Berlin, care avea nevoie de
inca o secretara.
Fuhrer-ul
este cucerit din prima de Traudl, de altfel o nemtoaica sadea din München,
foarte tanara si frumoasa.
Dupa doi ani
si jumatate, exact la a 54 aniversare a Fuhrer-ului, in data de 20 Aprilie
1945, asupra Berlinului incep sa cada primele proiectile lansate de artileria
sovietica, foarte aproape de sediul central.
Fuhrer-ul
este atat revoltat cat si consternat. Pana atunci nici nu concepea ca trupele
rusesti s-ar putea apropia atat de mult de Berlin.
In acest
film Adolf Hitler este prezentat drept un om damblagit (se pare casuferea de Parkinson) si rupt de realitate de
linguselile si aberatiile naziste ale acolitilor sai. Este adus insa cu
piciorele pe pamant in modul cel mai dur cu putinta. Bombele cad asupra
Berlinului iar de data aceasta exploziile prevestesc ceva infricosator,
respectiv sfarsitul iminent al celui de-al treilea Reich, pentru care nazistii
sperau ca va stapanii lumea inca cel putin o mie de ani.
Filmul
prezinta cateva secvente scurte de razboi prin care armata nazista incearca in
disperare sa faca fata atacurilor sovietice ce veneau din aproape toate partile,
pe strazile Berlinului.
Sunt
inrolati si copiii in acest razboi infiorator. Doctorii nu mai fac fata
solicitarilor fiind nevoiti sa faca zeci si zeci de amputari in fiecare zi.
Armata nazista se confrunta cu o acuta lipsa de medicamente, munitie si
combustibil.
Multi dintre
nazisti aleg sa se predea sau sa fuga, dar sunt destui care vor considera ca
moartea celui de al treilea Reich inseamna si sfarsitul propriei vieti, astfel
ca in Berlin are loc un val urias de sinucideri.
Hitler cade
intr-o depresie profunda combinata cu accese furibunde de manie necontrolata.
Eva Braun
(Juliane Köhler) incearca in disperare sa mai inveseleasca atmosfera, incropind
ad-hoc si o petrecere, care este curmata brusc de suflul exploziilor.
Hitler intelege
in cele din urma ca a sosit timpul pentru a alege intre a fugi, a se preda sau
a se sinucide.
Prea mandru
pentru a fugi sau pentru a se preda, acesta hotareste ca este momentul sa-si puna
capat zilelor, in ciuda rugamintilor disperate ale celor apropiati care si-au
legat propriul destin de cel al lui.
Un sfarsit
tragic si o prezentare macabra ce are loc in acest film este uciderea copiilor
Goebbels de catre propria lor mama, fapt consemnat si de istorie.
Magda
Goebbels (Corina Harfouch) si Joseph Goebbels (Ulrich Matthes) iau aceasta
decizie dupa ce Hitler si amanta sa si-au curmat zilele. Cei doi soti aleg
intocmai ca si Hitler sa se sinucida si ordona ca trupurile lor neinsufletite
sa fie arse, pentru a nu le da satisfactia rusilor de a-i expune si profana
dupa moarte.
Este
interesant cum filmul reuseste sa aduca anumite lamuriri cu privire la
personalitatea lui Hitler precum si asupra modului in care acesta reusea sa-i cucereasca si
sa-i faca pe cei din jur sa-l idolatrizeze.
In prezent
si judecand la rece putem spune ca Hitler n-a fost nimic altceva decat un
simplu nebun ce dorea sa cucereasca intreaga lume prin forta si varsare de
sange, dar in realitate acesta reusea fara foarte mult efort sa-i faca pe cei
din jur sa creada si chiar sa lupte cu inversurare pentru implinirea viselor
sale megalomaniace. Foarte multi dintre germani au dat totul pentru Hitler si
pentru ideologia lui nazista.
Intrebarea
care se pune este cum a reusit oare un om bolnav mintalo astfel de performanta?
De altfel si
Traudl, tanara secretara, a fost cucerita inca din primele momente de Fuhrer.
Mai tarziu, cand i s-a oferit ocazia de a fugi pentru a-si salva viata, Traudl
a ales sa ramana alaturi de Hitler, cu toate ca ulterior se intreba cum de a
putut lua o astfel de decizie.
Se pare ca
Hitler reusea sa le transmita celorlalti propriile sale sentimente si dorinte si
astfel sa-i supuna.
In prezent daca
te apuca vreodata sa spui „Heil Hitler” in societate, la o adunare, iti vei
atrage foarte multe priviri urate, dar in acele vremuri acest om era un fel de
trend.
In momentele
in care Berlinul trebuia evacuat, ca urmare a atacurilor si iminentei invazii
sovietice, Fuhrer-ul si Goebblesau
refuzat sa faca acest lucru motivand ca „poporul german merita aceasta pedeapsa
intrucat el este cel care a provocat toata aceasta nebunie, prin mandatarea lui
Hitler si a partidului nazist”.
Iata deci in
cine credeau si pentru cine isi dadeau viata sutele de mii de germani. Cata
ticalosie si perversitate putea sa domine mintea unui lider, la care aproape ca
se inchinau masele.
Este oare
posibil ca Hitler sa fi suferit de un fel de nebunie contagioasa? Jocul actorilor este destul de bun. O impresie buna face si regizorul Oliver Hirschbiegel. La fel se poate spune si despre scenaristi. Este un film ce nu trebuie ratat.
