Cum poti programa calculatorul sa se inchida automat ?

O comanda pe care ar trebui sa o cunoasca orice utilizator de PC este aceea de a programa calculatorul sa se inchida in mod automat.
Adeseori va gasiti in fata unor situatii ce impun o programare a calculatorului de a se inchide singur, dupa un anumit timp.
De exemplu:
- trebuie sa descarcati ceva de pe net sau de pe posta electronica, insa acest lucru dureaza mult prea mult si dumneavoastra trebuie sa va aflati in alta parte sau trebuie sa va odihniti. 
- copilul pierde multe ore in fata calculatorului si uita sa mai mearga la culcare (caz in care ar trebui sa procedati si la parolarea accesului pe calculator).

Iata ce trebuie sa faceti:

Intrati in Start (coltul din partea stanga a ecranului) sau apasati tasta sigla (cu fereastra - Windows) ce se poate gasi pe toate tastaturile obisnuite, intre tastele Ctrl si Alt.

Din Meniul Start alegeti si faceti click stanga pe Run.

Cei care folosesc Windows 7 pot folosi casuta de cautare (search) ce apare in Meniul Start unde vor scrie cuvantul Run si apoi vor apasa tasta Enter (Sau vor introduce comenzile de mai jos in casuta de cautare si vor apasa tasta Enter). Nu se va folosi tasta Enter de langa tastele numerice, ci doar pe aceea care se afla dedesubtul tastei Backspace. 

Odata accesata comanda Run va aparea o mica fereastra unde veti tasta urmatoarele:

shutdown -s -t 3600

cu spatiu (tasta space) intre ele, adica:

shutdown/SPACE/-s/SPACE/-t/SPACE/3600

3600 reprezinta numarul de secunde pentru o ora, insa dumneavoastra puteti opta pentru doua ore (7200), trei ore (10800) si chiar pana la zeci de ore.

Odata ce ati introdus in Run comanda de oprire automata si veti apasa OK, va aparea o alta fereastra unde in  dreptul cuvintelor „time before shutdown” veti observa numarul de secunde si minute ramase pana la oprire, sub forma unei numaratori inverse.  

Utilizatorii de Windows 7 vor fi doar atentionati de o mica fereastra ce va aparea in coltul din dreapta al ecranului.

Daca se intampla sa va razganti pe parcursul numaratorii inverse atunci va trebui sa intrati din nou in Run unde veti scrie comanda:

shutdown -a (cu spatiu intre ele)

 

Dupa care faceti click stanga pe OK.

Astfel veti anula comanda de oprire automata.






 

Dronele de lupta - arma preferata a militarilor americani

In cadrul societatii americane a aparut, de ceva timp, o discutie aprinsa cu privire la implicatiile etice legate de folosirea dronelor in teatrele de lupta sau in scopuri civile, cu mult mai pasnice.

Au fost ridicate  probleme legate in principal de incalcarea vietii private si a drepturilor civile.

Dupa cum se stie, dronele nu sunt altceva decat roboti militari construiti pentru a explora teritoriul inamic, pentru a patrunde in zonele considerate mult prea periculoase pentru viata soldatilor sau sunt folosite exclusiv pentru explorare si cercetare.

In serviciile civile acesti roboti sunt foarte apreciati intrucat pot patrunde in locuri greu accesibile pentru om, ori in zonele contaminate sau doar pentru a supraveghea un teritoriu prestabilit si fara a fi detectati. Sunt folositi in special de politisti, de agentiile federale sau de ingineri si oameni de stiinta din diverse domenii de cercetare.

Insa, in fapt, aceste masinarii tind sa se aproprie de idealul la care viseaza orice general, respectiv la cel al unui soldat gata sa execute ordinele fara cracnire si fara a se  plange de probleme cum ar fi lipsa hranei, aparitia oboselii, a deshidratarii, a frigului sau a caldurii excesive, iar daca este ranit in lupta acesta sa-si continue neostenit misiunea.

Robotii militari pot fi controlati de om de la distanta sau se pot deplasa in mod autonom, doar pe baza unor sisteme automatizate pre-programate - in acest caz computerul de la bordul vehicului transmite anumite comenzi ce pun in miscare mecanismele automatizate de navigare si control.

Teama societatii civile americane este ca aceste masinarii de lupta ar putea lua singure decizii, de a ataca diferite obiective din teatrele de operatii si fara sa tina cont de daunele umane pe care le-ar putea provoca in randul civililor nevinovati;  totul in baza unui program asemanator cu cel al unui soft conceput pentru consolele destinate jocurilor video.

Un filmulet, ce poate fi gasit pe internet, dezvaluie o astfel de situatie, in care o drona aeriana deschide foc intens si nemilos asupra unui grup de oameni, pana la nimicirea acestora.

Pentru ca intreaga opinie americana s-a oripilat in fata acestor imagini, mai multi oficiali (printre care si Barack Obama) s-au grabit sa apara cu declaratii pentru a linistii spiritele, afirmand ca toti cei ucisi in atacul dronei aeriene au fost de fapt teroristi, iar focul deschis impotriva oamenilor a fost controlat in intregime de la sol, fara nici o greseala.

De asemenea, oficialii au dat asigurari ca nu a fost construita pana in prezent o drona de lupta capabila sa poata lua singura decizii in teatrele de operatii militare si anume: cand, cum si pe cine sa ucida.

Pentru construirea si dezvoltarea dronelor Guvernul SUA a alocat armatei sume uriase, numai putin de 5 miliarde de dolari, fapt ce a dus la o dotare de peste 7000 drone aeriene.

Robotii militari pot fi construiti pentru a se deplasa pe teren, in zbor, precum si pentru a servi militarilor din Marina.

Diferitele tipuri de drone aeriene poarta denumiri stabilite pentru specificul misiunii pentru care au fost concepute cum ar fi: 

General Atomic MQ-1 Predator - efectueaza misiuni multiple si in mod simultan, respectiv poate supraveghea, scana sau identidica diverse tinte in teritoriul inamic, dar poate lansa si atacuri cu ajutorul rachetelor AGM-114 Hellfire asupra unor obiective strategice considerate a fi de mare importanta pentru inamic;

 

MQ-9 Reaper -  „vanator-ucigas” ce poate transporta atat rachete cat si bombe ghidate prin laser de 500 Kg. Este considerat a fi principalul vinovat pentru decese provocate in randul populatiei civile. Aceasta drona a efectuat misiuni in genul „descopera si neutralizeaza” in mai toate tarile in care SUA si-a cantonat fortele, cum ar fi Iraq si Afganistan.

Spre deosebire de dronele din categoria „Predator”, care identifica si ataca tinte  cum ar fi buncare sau depozite de munitie si armament, „Reaper” poate deschide foc de la mare inaltime asupra unor grupuri mici de oameni, provocand astfel uciderea tuturor celor vizati, prin putere de foc si precizie superioara;

 

The Global Hawk - ofera supraveghere pentru mai mult de 40.000 de mile marine, intr-o perioada de 24 de ore. Misiunile acestei aeronave fara pilot se desfasuara pe o arie larga asigurand colectarea de informatii in vederea sprijinirii diverselor operatiuni militare efectuate de fortele terestre.

„The Global Hawk” este foarte apreciat pentru capacitatatile sale superioare de supraveghere, ce permit o directionare mai precisa a armelor si implicit o mai buna protectie a militarilor americani sau a aliatilor SUA;

X-47B - reprezinta viitorul aviatei moderne fara pilot; poate decola cu usurinta chiar si de pe un portavion. Este foarte greu de detectat de actualele radare si are o viteza superioara celorlalte drone aeriene;

The Fire Scout - drona elicopter cu o autonomie de zbor de 8 ore, care are avantajul ca poate decola si ateriza aproape oriunde;

Insa denumirea generala a dronelor aeriene este aceea de „UAV” - Unmanned Arial Vehicles sau mai pe romaneste vehicule aeriene fara pilot, fiind operate aproape exclusiv de catre specialistii din cadrul US Air Force.

Denumirea pentru vehiculele terestre fara pilot este UGV- an unmanned ground vehicle.
Asa cum le defineste si termenul, aceste vehicule sunt in permanenta in contact cu solul si fara o prezenta umana la bord. Cateva tipuri de astfel de drone militare sunt:

Robotic Warrior - The Mule - dispune de sase roti actionate in mod independent, cu ajutorul carora se poate deplasa pe aproape orice tip de teren, avand si posibilitatea de a transporta  peste o tona de arme, echipamente si sisteme de supraveghere;

The VIPeR - este un vehicul versatil ce poate depasi obstacole cum ar fi scarile unei cladiri si poate dispune si de armament, fiind conceput pentru situatiile in care teroristii bine inarmati recurg la luarea de ostatici;

The Crusher - vehicul cu sase roti autonome ce poate aborda aproape orice teren si chiar sa depaseasca obstacole mari;

BigDog - este o drona cu patru picioare, al carui aspect aminteste de un caine mare, insa a fost conceput pentru a insotii soldatii pe campul de lupta si pentru a le cara  echipamentul, descurcandu-se acolo unde terenul este anevoios sau inaccesibil pentru vehiculele cu roti.
BigDog poate despovora spatele mlitarilor, apropiindu-se ca si concept mai degraba de un catar decat de un caine;

iRobot Warrior - In general este construit de dimensiuni mici, foarte rezistent la socuri puternice si poate fi transportat cu usurinta in ranita unui soldat. Este destinat sa se strecoare prin spatii foarte inguste si sa patrunda in mod neobservat in incaperi pentru a identifica numarul inamicilor, pozitia lor, precum si sa identifice armamentul de care acestia dispun.

Versiunile mai mari pot transporta si o greutate de 500 de Kg si se pot descurca chiar si pe un teren aflat in panta. Pe platforma acestei Drone, militarii americani au instalat de curand si un sistem de ochire si de tragere ce poate fi controlat de la distanta.

Pe langa dronele ce pot fi lansate de pe portavioane, US Marine Corps dispune si de roboti ce se pot deplasa deasupra apei, (asemenea unor ambarcatiuni de mici dimensiuni) sau in adanc, pentru operatiuni subacvatice.

Misiunile acestor drone sunt stabilite in general pentru detectarea minelor sau a submarinelor. Un astfel de robot este:

The Talisman - An Ultimate Mine - poate efectua misiuni de localizare si neutralizare a minelor fara nici un ajutor sau interventie din partea omului. Acest robot acvatic poate opera atat la suprafata cat si la adancime, fiind considerat a fi una din armele inteligente de care dispune armata

Kick-Ass 2 (2013)

Nota acordata: 6.00
Genul: Thriller/ Crime/ Comedie
Este continuarea productiei cu acelasi nume din 2010.
In primul Kich-Ass visul multor adolescenti de a se transforma in niste supereroi si de a lupta cu raufacatorii a fost tratat cu ironie, dar, din aceasta batjocura, s-a desprins un adevar, acela ca oamenii au nevoie de super-eroi mai mult decat au nevoie super-eroii de oameni.

Umorul nebun, efectele speciale si actiunea intensa si exploziva din primul Kich-Ass i-au asigurat un succes surprinzator, chiar si pentru producatori.

In aceasta a doua parte, se pare ca Jim Carrey il inlocuieste pe Nicolas Cage (ce a jucat in prima parte) dar actorii din rolurile principale vor aparea si de aceasta data, respectiv Chloë Grace Moretz si Aaron Johnson.

Kick-Ass, Hit Girl si colonelul Stars and Stripes (Jim Carrey) fac echipa comuna impotriva raufacatorilor reuniti sub comanda lui The Mother F'ucker.

De remarcat transformarea fizica a lui Jim Carrey in rolul colonelului Stars and Stripes. Nici o urma din trasaturile acestui actor nu se poate vedea pe fata noului sau personaj interpretat.



 

The Lone Ranger (2013)

Genul:Western/ Aventura/ Actiune
Notas acordata: 7.00
Film regizat de Gore Verbinski (a mai regizat Pirates of the Caribbean; The Ring - 2002; Mousehunt- 1997), avandu-l in distributie pe Johnny Depp si pe Armie Hammer.

Ceea ce surprinde la acest western este bugetul neobisnuit de mare, de 250 de milioane de dolari.

Insa si povestea filmului (la care au lucrat numai putin de trei scenaristi) este cel putin bizara. De altfel din trailer se poate vedea un Johnny Depp interpretand rolul indianului Tonto, nu foarte departe de aspect si concept de personajul Jack Sparrow, din „Pirates of the Caribbean”.

In fapt „The Lone Ranger” (2013) trebuia sa apara inca din anul 2007 insa intregul proiect a fost pus la pastrare, intrucat au existat unele probleme legate de drepturile de autor, iar pe langa aceste hibe legislative au fost si alte productii ce au avut prioritate.  

Tonto este un indian, spirit razboinic, ce relateaza legenda lui John Reid (Armie Hammer), cunoscut si cu numele de calaretul singuratic.

John Reid este un tanar procuror ce a facut parte dintr-un grup de oameni ai legii porniti pe urmele unor raufacatori deosebit de periculosi.

Insa potera calare a fost prinsa in ambuscada de catre banditi, iar toti oamenii legii au fost ucisi, cu exceptia unuia singur, John Reid, care a reusit sa scape ca prin minune.

Printre cei ucisi se afla si un serif foarte popular, fratele procurorului.

Dupa ce se ridica dintre morti, John Reid da cu ochii peste o aratare de om, un indian, pe nume Tonto.

Cu toate ca este vizibil ca nu se potrivesc deloc, cei doi, John Reid si Tonto vor porni impreuna in cautarea raufacatorilor, avand amandoi o dorinta nestavilita pentru razbunare.

Riddick (2013)

Nota acordata: 6.00
Genul: Thriller/ SF/ Actiune
Riddick este o continuare (sequel) a filmelor SF de succes „Pitch Black” (2000) si „The Chronicles of Riddick: Dark Fury” (2004).

Intarzierea aparitiei filmului „Riddick” (2013) este datorata neintelegerilor aparute intre producatori si realizatori, ce nu s-au inteles prea bine cu privire la drepturile asupra primelor productii din serie.

Se pare ca regizorul David Twohy a refuzat orice colaborare cu Universal Studios (vechea casa de productie), preferand sa realizeze al treilea film din serie in mod independent si cu buget redus, de doar 38 milioane de dolari.

O parte din filmari au fost realizate in Desertul Alb din Farafra, Egipt, tocmai datorita peisajului unic si neobisnuit ce se poate intalni in aceste locuri.

In distributie se regaseste Vin Diesel, in rolul lui Riddick, un mercenar de pe Furya, ce lupta pentru supravietuirea sa si pentru salvarea planetei sale, amenintata cu distrugerea.

Riddick este parasit pe o planeta arsa de soare, unde in timpul noptii o specie extraterestra de pradatori isi face aparitia pentru a devora tot ce misca.

Intr-un astfel de loc este obligat Riddick sa supravietuiasca, devenind mai puternic, mai rapid si mai siret.

Insa pentru a scapa de pe planeta blestemata el va trebui sa-i contacteze pe vechii lui dusmani, folosindu-se de un vechi far de navigatie.

Pe urmele lui Riddick  sosesc de indata cei mai buni vanatori de recompense pentru a-l elimina.

Printre mercenarii veniti sa-i ia capul lui Riddick se afla si Vaako (Karl Urban), unul din cei mai destoinici vrasmasi ai sai.

Insa pe langa capturarea temutului luptator de pe Furya, mercenarii vor trebui sa se descurce si cu lighioanele hade si feroce ce ies din ascunzisuri odata cu lasarea serii.

World War Z (2013)

Nota acordata: 8.00
Genul: Thriller/SF/Groaza/Drama
Film regizat de Marc Foster (a mai regizat Quantum of Solace- 2008) si cu o distributie ce-l cuprinde pe Brad Pitt in rolul principal. Alaturi de Brad Pitt mai apar Eric West si Mireille Enos.
 
Bugetul filmului este unul destul de mare, de 170 de milioane de dolari, investitie ce a contribuit la realizarea a catorva efecte speciale care, desi exagerate, impresioneaza prin originalitate.
 

Brad Pitt nu face un rol de milioane. Personal mi s-a parut cam obosit, incercanat si chiar un pic lalau insa nu-mi amintesc sa-l fi vazut pana acum intr-un film horror, fie el si cu buget mare. Poate i-am putea gasi o scuza pentru prestatia mediocra.

Scenariu din World War Z (2013) mi s-a parut prea de heirup, adica prea fortat. Iar ca sa nu umplu pagina de spoilere am sa mentionez doar momentul cand Brad ajunge la granita Iraelului, unde evreii au fost suficienti de inteligenti ca sa-si ingradeasca intreaga tara cu ziduri mari, de vreo 50 de m. Sau mai mult de 50 m? In fine! Ideea este ca zombii au dat navala si au creat un fel de scara cu trupurile lor, ce urca pana la marginea zidului, de unde s-au aruncat peste bietii israeliti.

Probabil ca odata ce omul a fost zombificat de virus, acesta dobandea calitati atletice absolut de invidiat.

Mai mult, in timp ce Brad si o mana de soldati erau fugariti de zombii, unul dintre acestia si-a infipt dantura in mana unei tinere femei soldat din fortele de aparare israeliene.

Foarte pe faza Brad pune mana pe un cutit si reteaza mana bietei femei care incepe sa urle de durere in timp ce colegul ei o tintea spre cap cu teava armei, pentru a o lichida daca aceasta incepe sa se transforme. Norocul a fost de partea ei. Noroc, pentru ca a ramas totusi in viata. Ciunga dar in viata.

Dar aici apar mai multe variabile, respectiv:
1. Nu era singurul soldat sau om care isi pierdea viata fiind muscat de zombii, totusi Brad doar pe femeia asta i se pune pata sa o salveze;
2. Biata femeie putea sa moara doar din soc, precum si din pierderea masiva de sange, tinand cont de faptul ca Brad nu a folosit garou sau vreun anestezic local in prealabil;
3. Nu exista nici o garantie ca  odata ce a fost taiata mana infectia ar fi fost oprita, iar pe langa soc si durere extrema, nenorocita ar fi avut parte si de o moarte agonizanta; 4. Pericolul nu a trecut de fel si oricum exista 50 % sanse de supravietuire, dar acum ca femeia era ranita si ca trebuiau sa o care sansele de a ramane cu totii in viata au devenit si mai mici.  
 
Pe scurt, actiunea se petrece intr-un peisaj apocaliptic in care cea mai mare parte a populatiei planetei este contaminata de un virus. Doar o treime din oameni au reusit sa scape de pandemie, insa cu totii se aflau intr-un pericol iminent.   
 
In acest scenariu apocaliptic guvernele lumii se prabusesc iar haosul si nebunia pun stapanire pe intreaga lume.
 
Gerry Lane (Brad Pitt) este un simplu angajat al ONU care are misiunea de a opri raspandirea pandemiei si de a restabili ordinea.
 
El trebuie sa se deplaseze pretutindeni in lume pentru a aduna informatiile necesare eradicarii pandemiei. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Elysium (2013)

Nota acordata: 7.00
Genul: Thriller/ SF/ Drama/ Actiune
Film regizat si scris de Neill Blomkamp (33 de ani), acelasi care s-a facut remarcat cu productia "District 9" din 2009 - pentru care a primit si o nominalizare la Oscar, la categoria "Cel mai bun scenariu adaptat", insa fara sa castige premiul.

Bugetul alocat acestei productii este de 100 de milioane de dolari.

Distributia reuneste o seama de actori foarte cunoscuti, cum ar fi Jodie Foster si Matt Damon, alaturi de Alice Braga si Sherito Copley in rolurile secundare.

Scenariul pare sa fie pe cat de intrigant pe atat de fascinant. Actiunea filmului este plasata in viitor, prin anul 2159, cand omenirea si-a epuizat cea mai mare parte din resursele pamantului, iar societatea si-a accentuat diferentierile dintre clasele sociale, respectiv cele dintre bogati si saraci.

Astfel, cei saraci sunt nevoiti sa traiasca pe pamantul suprapopulat, sterp si aflat in ruina, in timp ce bogatasii, bine-mersi, s-au refugiat intr-un habitat spatial, numit Elysium, unde traiesc in huzur si in lux. 

Nenorocitii de pe pamant sunt lipsiti de cele mai elementare servicii de protectie, cum ar fi cele medicale, precum si cele impotriva infractionalitatii.

Secretartul Rhodes (Jodie Foster) este principalul factor de decizie de pe habitatul spatial.

Rhodes este un lider autoritar ce nu se da in laturi pentru a suprima orice incercare a celor de pe pamant de a patrunde in habitatul spatial.

Intreaga lume este guvernata de o lege martiala a imigratiei, totul pentru a asigura imbuibatilor de pe statie ”un stil de viata luxos si fara griji” sau, mai exact, pe principiul basescian ”Sa traim bine !!!”.

Max de Costa (Matt Damon) este un om obisnuit constrans de imprejurari sa accepte o misiune riscanta dar decisiva, intrucat de succesul sau va depinde bunastarea si linistea atat a celor saraci cat si a celor de pe Elysium. 
 

Marimea penisului conteaza ? Desigur!



Un subiect foarte contestat si considerat tabu este cel legat de atractia sexuala pe care o reprezinta corpul unui barbat in ochii unei femei.

Femeile au tendinta instinctuala de a-si masca dorintele sexuale. Astfel ele vor nega si chiar isi vor induce in eroare iubitul tocmai pentru a nu fi detestate sau ridiculizate.

Nu de mult, in revista ”Proceedings of the National Academy of Science” oamenii de stiinta australieni au publicat rezultatele unui studiu efectuat pe un grup de femei. Scopul acestei cercetari fiind evaluarea elementelor masculine de atractivitate asupra femeilor.

Astfel, femeile din grupul de studiu au analizat imaginile cu trupurile unor barbati iar rezultatele finale au scos in evidenta ca barbatii cu un penis in stare fleasca au fost subevaluati in comparatie cu imaginile ce-i prezentau pe barbati cu un penis mai mare sau in erectie.

Alaturi de variatia marimii penisului cercetatorii au introdus si alte elemente cum ar fi inaltimea si forma corpului (a musculaturii), insa factorul decisiv a fost determinat de un penis mai mare, cu toate ca s-a constatat o anumita interactiune intre toate aceste elemente.

Bineinteles ca se pot gasi multe argumente care sa contrazica rezultatele acestui studiu, cum ar fi faptul ca in viata normala, atat barbatii cat si femeile, poarta in mod firesc haine care sa le acopere partile intime, insa cu toate acestea  este cert ca o femeie ar opta pentru un partener mai bine „dotat”, daca ar avea aceasta posibilitate.

Marimea penisului a fost comparata cu „coada de paun” si asta pentru ca un penis mai mare nu inseamna neaparat performante sexuale mai bune, ci constituie mai degraba un fel de semnal hormonal pentru femeie, respectiv o calitate estetica la un barbat.

Lucrurile sunt mult mai complexe decat atat, pentru ca o femeie deja angajata intr-o relatie cu un partener nu renunta chiar atat de usor in favoarea unui barbat al carui penis este mai mare.

De fapt situatia este identica cu ceea ce simte un barbat fata de o femeie cu forme voluptoase, adica, desi ar pofti la o partida de amor salbatica, totusi nu s-ar desparti de partenera alaturi de care convietuieste.

Asa cum era de asteptat rezultatele acestui studiu au fost aprig contestate, atat de feministe cat si de barbate.

Pericolul nevazut

 

In special in data de 1 mai a fiecarui an, considerata a fi ziua oamenilor muncii, majoritatea familiilor de romani se aduna in poieni sau in parcuri, ori undeva la o margine de padure pentru un mic picnic la iarba verde.

Dar iata ca in SUA, inca din anul 1993, exista o seama de rapoarte medicale cu privire la contractarea unui anumit virus pulmonar mortal, denumit hantavirus (HPS sau HCPS), raspandit prin urina si fecalele rozatoarelor.

Ultimele doua decese au fost raportate in urma cu doar cateva luni in Parcul National Yosemite, o destinatie populara pentru iubitorii de iarba verde si aer curat.

Nu mai putin de 587 de cazuri au fost pana in prezent documentate iar dintre acestea aproximativ o treime s-au dovedit a fi mortale.
 

Desi administratia parcului a procedat la dezinfectarea  cabanelor, a corturilor precum si a scorburilor de copac, unde s-ar fi putut adaposti rozatoarele, totusi rangerii ii sfatuiesc pe turisti sa fie foarte atenti la igiena, intrucat orice masura luata pana in prezent nu poate elimina pericolul contractarii unui virus.

In Parcul National Yosemite traiesc o multime de rozatoare, dintre care unele sunt infectate si deci purtatoare a virusului mortal, iar faptul ca o cabana a fost anterior dezinfectata nu mai conteaza daca zona respectiva este contaminata in mod constant.

Foametea cartofilor ar putea sa reapara

Desi exista in prezent mai multe tipuri de tratamente fungicive, totusi specialistii avertizeaza asupra faptului ca Phytophthora infestans incepe sa devina din ce in ce mai rezistenta in fata eforturilor de eradicare, respectiv fata de substantele chimice folosite in prezent.

Intre anii 1845 -1849 Irlanda a fost grav afectata de scaderea drastica a productiei culturilor de cartofi, ce au fost distruse de mana cartofului, denumita stiintific Phytophthora infestans.

O mare parte din taranimea irlandeza a suferit de foamete in acele vremuri, mai ales pentru ca pe pamanturile lor se samanau in cea mai mare parte doar culturi de cartofi (se pare ca orice altceva nu dadea randamentul potrivit),  si asta pentru ca aceasta leguma nu este atat de pretentioasa la cultivare, respectiv nu are nevoie de foarte multa apa, iar solul necesar plantarii poate fi usor nisipos si nu foarte bogat in nutrienti.

Perioada respectiva este cunoscuta ca „Marea Foamete Irlandeza” sau „Foametea cartofilor” si este considerata a fi un moment de grele incercari pentru poporul irlandez si de cotitura a destinului intregii natiuni (in acea perioada Irlanda era o provincie a Regatului Unit al Marii Britanii).

In prezent nu prea mai exista tari cu o  agricultura bazata exclusiv pe monocultura, respectiv pe cartofi.

Insa chiar si asa revenirea unei catastrofe asupra culturilor de cartofi, echivalente cu cea din perioada mai sus mentionata, ar provoca o uriasa inflatie asupra produselor agricole, tinand cont si de faptul ca „Phytophthora infestans” nu afecteaza doar cartofii ci si tomatele, ardeiul, tutunul, precum si asupra produselor de origine animala, intrucat aceasta leguma este cultivata si pentru a hrani animalele.

Phytophthora infestans este o ciuperca parazitara ce provoaca o boala denumita si „mana cartofilor”, atacand planta si provocand infectii atat asupra frunzelor si tulpinii cat si asupra tuberculilor. Mai mult decat atat boala are o capacitate de raspandire foarte rapida intre culturi si cu consecinte spectaculos de devastatore.

Rezistenta ciupercii se pare ca este determinata de adaptarea la schimbarile climatice, iar mare parte din tratamente au inceput sa scada in eficacitate, desi in trecut s-au dovedit a fi potrivite.

Foarte multe din fungicivele cunoscute ca fiind eficiente au fost retrase de pe piata, intrucat s-a considerat ca nu sunt suficient de sigure pentru sanatatea oamenilor si a animalelor.

O solutie pe care au propus-o specialistii americani este aceea a cartofului modificat genetic, respectiv fabricarea unei noi specii de plante capabile sa lupte si sa invinga boala, fara sa mai fie nevoie de aplicarea tratamentelor cu diverse substante.

Insa in prezent se poarta o campanie acerba impotriva produselor modificate genetic si doar tarile foarte sarace sunt dispuse sa accepte, fara restrictii drastice, cultivarea plantelor fabricate in laborator, facand aceste compromisuri pentru a putea hrani o populatie amenintata in permanenta de foamete.

La noi in tara cartoful este considerat un aliment vital si relativ ieftin, facand parte din meniul zilnic a celor mai multi dintre cetateni.

Desi amenintarea se raporteaza la nivel mondial, este clar insa ca cele mai grave consecinte vor fi suportate de acele tari a caror economie schioapata deja ca urmare a recesiunilor.

Casele stigmatizate sunt OK!

 

Cati tineri proaspat casatoriti nu viseaza la o locuinta proprie, unde sa convietuiasca dupa bunul lor plac, in liniste si pace?

Dar daca un astfel de cuplu s-ar afla in situatia de a cumpara pe bani frumosi o casa, care din punct de vedere al aspectului si al asezarii ar corespunde asteptarilor, insa, ulterior, dupa incheierea tuturor formalitatilor de cumparare,  respectivii cumparatori vor afla faptul ca de respectiva casa este legata si o istorie deosebit de macabra, respectiv multiple crime, sinucideri ori diverse povesti cu fantome, demoni sau strigoi?

Probabil ca la o simpla analiza s-ar putea spune „OK! Si care este problema?”, insa lucrurile sunt mai complicate de atat, intrucat, daca nu v-ati aflat vreodata intr-o asemenea situatie este greu sa intelegeti pe deplin toate implicatiile.

In primul rand este vorba de imaginea pe care respectiva casa o are in restul comunitatii.

Daca in aceea casa s-a petrecut ceva urat in  trecutul apropiat, aproape toata lumea va considera respectivul loc ca fiind blestemat, iar acest stigmat il va purta orice alta familie va indrazni sa se aseze in imobilul respectiv.

Daca luam in considerare si acest aspect am putea considera pe buna dreptate ca respectivii cumparatori au suferit oarece daune daca vanzatorul, la momentul cumpararii, nu i-a pus pe acestia in tema cu privire la evenimentele petrecute in trecut, fapt ce i-ar putea indreptatii sa ceara o revizuire a contractului de vanzare-cumparare.

Insa lucrurile stau altfel.

Nu de mult o doamna din Delaware County, statul Pennsylvania, SUA, a reclamat faptul ca vanzatorii casei, in care s-a mutat recent, nu i-au adus la cunostinta ca respectivul imobil are o reputatie foarte proasta, respectiv, cu cateva luni in urma, in acel loc s-a petrecut o crima deosebit de sangeroasa urmata de o sinucidere.

Femeia i-a actionat in instanta pe fostii vanzatori, invocand pierderi materiale si cerand despagubiri consistente, intrucat prin stirbirea reputatiei casei s-a creat un defect material, apreciind ca respectivul imobil se afla cu mult sub valoarea stabilita initial,  comparativ cu situatiile in care ar fi existat o constructie defectuoasa, a degradarilor greu de depistat sau a materialelor de proasta calitate folosite la construire.

Decizia tribunalului nu a fost insa in favoarea pagubitei.

Conform deciziei judecatorilor, atat proprietarii de case cat si agentii imobiliari nu sunt obligati sa ii informeze pe potentialii lor cumparatori in cazul in care in respectivul imobil au avut loc asasinate sau fapte deosebit de sangeroase si macabre.

Daca proprietatea a fost locul unei crime odioase, vanzatorul nu este obligat prin lege sa ofere informatii despre acest lucru.

La recurs, magistratii de la Curtea Superioara din Pennsylvania au reafirmat faptul ca reputatia sordida a unei case, indiferent cat de inspaimantatoare este, nu poate fi considerat un „defect material” iar proprietarul nu este obligat sa divulge acest gen de informatii.

Pentru decizia lor definitiva judecatorii au tinut cont si de informatia, rezultata din statistica, ca in majoritatea caselor locuite s-au petrecut numeroase decese pe parcursul timpului, mai ales daca imobilele nu sunt la primul sau macar la al doilea proprietar.

Decesele pot interveni fie din cauza varstei, ori in mod prematur in somn sau din cauza unor accidente domestice, precum si ca urmare a unui atac criminal deosebit de sangeros.

De regula, invocarea reputatiei proaste la vanzarea unei case constituie doar un pretext prin care cumparatorii incearca sa  obtina de la vanzator un pret mai mic pentru imobilul respectiv.
Daca am lua in considera cultura promovata in unele filme, gen Haunted House (in care o familie se muta intr-o noua locuinta cu reputatia ca ar fi bantuita de spiritele malefice ale fostilor proprietari in urma decesului prematur al acestora) atunci am putea ajunge la o concluzie pur matematica, respectiv aceea ca pretutindeni in lume se afla sute de milioane de astfel de case si de zece ori pe atat mai multe fantome.

Exista insa si numerosi oameni deosebit de  superstitiosi care nu s-ar simti deloc in largul lor daca ar afla, intr-un tarziu, ca au ajuns sa locuiasca, fara stiinta si dorinta lor, intr-o casa cunoscuta ca fiind un fel de resedinta a diavolului.