Nathan Landy |
Posibilitatea de a deveni invizibil este cercetata in prezent de foarte multi oameni de stiinta din mai toate tarile dezvoltate.
SUA, Canada, Germania si Japonia au anuntat descoperiri semnificative in acest sens.
Trebuie mentionat faptul ca Pentagonul este interesat de aceste descoperiri, motiv pentru care si finanteaza proiectele cercetatorilor.
Motivele fiind usor de banuit, intrucat o astfel de invizibilitate ar putea salva vietile multor soldati, pe campurile de lupta. Cu un astfel de camuflaj ar putea fi protejate vehiculele blindate de la sol, navele de lupta, avioanele de spionaj sau cele de vanatoare ori bombardierele, dar si soldatii din trupele de asalt si comando.
Materialele folosite au fost diverse dar rezultatele cele mai bune au fost obtinute cu asa numitele „metamateriale” – materiale proiectate si create in mod artificial pentru a se obtine proprietati ce nu se gasesc in natura.
Aceste metamateriale ce confera invizibilitatea au fost create inca din anul 2006, cand cercetatorii din cadrul Duke University, SUA, au conceput pentru prima data o manta ce conferea purtatorului o invizibilitate partiala.
Inventia a declansat un entuziasm enorm dar nu a fost suficient de practica, intrucat invizibilitatea nu era pe deplin perfecta.
Inventia a declansat un entuziasm enorm dar nu a fost suficient de practica, intrucat invizibilitatea nu era pe deplin perfecta.
Efectul iluziei de invizibilitate produs de metamateriale fiind detectabil cu ochiul liber, iar un privitor neavizat era cel mult confuz.
Nathan Landy, un student ce lucreaza alaturi de cercetatorii David R. Smith si William Bevan, a afirmat ca „Pentru proiectarea primei pelerine au fost necesare foarte multe calcule si aproximari necesare producerii complicatelor metamateriale necesare. Problema care s-a ivit a fost legata de faptul ca prin distribuirea undelor o parte dintre acestea se pierdeau datorita reflexiilor ce apareau la marginile mantalei.
Aceste reflexii semanau foarte mult cu cele ce pot fi observate pe o sticla transparenta. Un privitor poate vedea printr-o sticla insa constientizeaza faptul ca in fata lui se afla un material transparent”.
Noua descoperire a celor de la Duke University s-a bazat pe aprofundarea modului in care functioneaza metamaterialele, dezvoltandu-se un nou design ce inlatura defectele primului prototip de manta.
Principiul pe care se bazeaza noile metamateriale este foarte apropiat de cel al fibrelor optice, respectiv pe modul in care undele de lumina pot fi controlate si transmise. Metamateriale fac aceeasi treaba insa pe un sistem optic cu mult mai avansat si perfectionat.
Rezultatele experimentelor efectuate de cercetatorii din cadrul Duke University au fost publicate in revista „Nature Materials”, in data de 11 decembrie 2012.
Structurile microscopice continute de metamateriale sunt concepute in asa fel incat pot ghida undele electromagnetice din jurul unui obiect, pentru a le proiecta in partea opusa, ca si cum acestea ar fi trecut printr-un spatiu gol, creand astfel iluzia de invizibilitate.
Pentru a construi noua manta de invizibilitate a fost folosita o alta strategie de proiectare prin care metamaterialele au fost dispuse in mai multe straturi in forma unui diamant, reducandu-se astfel aparitia reflexiilor.
Atunci cand undele de lumina lovesc o anumita suprafata acestea sunt fie reflectate fie absorbite sau si una si alta.
In cazul anteriorului dispozitiv de camuflaj doar un anumit procent din energia valurilor de unde a fost absorbita, insa nu suficient pentru a asigura capacitatea maxima de invizibilitate.
Noul dispozitiv de camuflaj functioneaza mai bine intrucat reuseste sa imparta in doua valurile de unda de lumina, pentru a le ghida in jurul unui obiect si de a le contopi apoi intr-un singur val, fara reflexii si deci cu pierderi minime de energie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul dumneavoastra va fi postat imediat ce va fi validat de un moderator