Surmenajul poate fi inlaturat prin practicarea din placere a unei activitati sportive

 

Cercetatorii au descoperit ca pasiunea pentru sport poate fi o bariera in fata  epuizarii fizice si psihice, atata timp cat nu se exagereaza in depunerea eforturilor.

Aceste concluzii au fost publicate recent in „Journal of Sports Sciences”, de catre o echipa de cercetatori din cadrul Universitatii Victoria, Melbourne, Australia, specializati in psihologia sportului si educatie fizica.

O data ce un sportiv depune din placere efort, acesta va descarca un intreg bagaj ce cuprinde tot ceea ce a acumulat in decursul zilei respective, inclusiv un nivel ridicat de stres, anxietate, stare depresiva si chiar surmenaj.

Spre deosebire, sportivii ce depun efort in incercarea de a atinge anumite obiective, pentru care incearca permanent sa se perfectioneze, vor ajunge mult mai repede la epuizare, caracterizata prin oboseala constanta si depresie, pana la pierderea interesului pentru sportul practicat - diagnostic ce poarta numele de „Burnout”.

Sportul poate fi un tratament pentru indepartarea surmenajului doar atunci cand el este practicat din placere si nu pentru performanta.

Pasiunea pentru sport a fost impartita in doua de catre Dr. Tom Curran, unul din cercetatorii implicati in studiu, astfel:

 „Pasiunea armonioasa” pentru cei care practica sportul doar din placere, ca mijloc de recreere, fara sa fie afectate si alte aspecte ale vietii lor.

„Pasiunea obsesiva” cand activitatea sportiva devine mai mult o obligatie, un angajament ce isi pune o amprenta semnificativa pe intreaga viata.

Studiul oamenilor de stiinta din cadrul Universitatii Victoria a implicat un numar de 173 de tineri sportivi cu varstele cuprinse intre 13 si 18 ani.

Copiii pasionati armonios de sport se vor simti mai descatusati, mai liberi, mai competenti, mai legati intre ei, iar toate acestea indica un efect advers burnout-ului.

Dr. Curran a mai adaugat ca „Este foarte important modul in care tinerii sunt impulsionati pentru sport.  Daca acestora li se sugereaza ca nu sunt buni la nimic altceva decat la sport, atunci mai mult ca sigur ca vor intra intr-o competitie continua, obsesiva si stresanta, pentru care multumirea altora va fi mai presus decat orice. Un simplu esec se poate transforma intr-o adevarata catastrofa personala.

Noi nu spunem ca sportivii nu ar trebui sa fie uniti in efortul lor, dar daca acestia sunt condusi de frica sau de nevoia de a-si sustine sentimentul valorii si al stimei de sine, atunci acest lucru ar putea fi contraproductiv”